Creștinismul și modernitatea

C

Evenimentul extraordinar al epocii moderne a fost faptul că nu a dispărut credința religioasă. Pentru multe milioane de oameni, în special în țările avansate, religia a încetat parțial sau total să mai joace vreun rol în viața lor, iar modurile în care a fost umplut locul rămas gol, de către fascism, nazism sau comunism, de către tentative de utopism umanist, de către eugenie sau politici de sănătate, de către ideologii ale eliberării sexuale, politici rasiale sau ecologice, constituie o bună parte din substanța istoriei secolului XX. Pentru mult mai multe milioane însă – pentru majoritatea covârșitoare a speciei umane, de fapt – religia a continuat să fie o dimensiune uriașă în viața lor. Nietzsche, care prezisese cu atâta acuratețe transmutarea credinței în fanatism politic și voință totalitară de putere, nu a reușit să înțeleagă că spiritul religios putea, în mod destul de logic, să coexiste cu secularizarea, și astfel să-l resusciteze pe Dumnezeul său muribund. Ceea ce a părut învechit, chiar rizibil, în anii ’90 nu a fost credința religioasă, ci predicția fermă a dispariției acesteia făcută cândva de Feuerbach și Marx, Durkheim și Frazer, Lenin, Wells, Shaw, Gide, Sartre și mulți alții.

Un fragment dintr-o analiză mai amplă asupra secolului XX. Desprins din avizata lucrare a lui Paul Johnson intitulată O istorie a lumii moderne (Humanitas, 2003), pasajul arată cum creștinismul a suupraviețuit atacurilor moderne ce i-au fost administrate.

Volumul menționat se bucură de o largă apreciere în primul rând în spațiul englez. Tradusă în diferite limbi, el a devenit un reper în studiul secolului XX, fiind scris cu multă acribie. Pentru cei care l-ați m-ai citit pe acest autor vă puteți face o idee cu ușurință în ceea ce privește stilul. Deși folosește multe date, nume și evenimente, o face cu măestrie și cu un oarecare fler. Este impresionant cum poate Johnson să mențină atenția cititorului mereu trează. Este unul dintre lucrurile ce le-am admirat la el încă de la prima întâlnire. O carte mare, o lectură profitabilă. Vă asigur din tot sufletul de asta!

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.