Trebuie să exercit credință pentru a crede că Dumnezeu există, o cerință fundamentală pentru orice relație. Cu toate acestea, atunci când doresc să analizez cum operează credința, mă strecor pe ușa din spate a îndoielii, pentru că învăț cel mai bine despre propria mea nevoie de credință în absența ei. Invizibilitatea lui Dumnezeu garantează că voi trece prin perioade de îndoială. Pentru mine acesta este motivul fundamental pentru care sunt ceea ce sunt astăzi. Spre rușinea mea, recunosc că unul dintre cele mai importante motive pentru care am rămas în turma Domnului este lipsa altor alternative bune, deși am testat multe dintre ele. Doamne, la cine să mă duc? Singurul lucru mai dificil decât stabilirea unei relații cu un Dumnezeu invizibil este absența oricărei relații de acest fel.
O reflecție sinceră și profundă despre umblarea cu Dumnezeu. Îi aparține lui Philip Yancey și apare în lucrarea În căutarea Dumnezeului nevăzut (Noua Speranță, Timișoara, 2005).
Am admirat în repetate rânduri franchețea lui Yancey. Omul acesta nu vrea să pară altul, cel perfect și fără urmă de îndoială. Ba dimpotrivă, se face vulnerabil, își descrie stările și năzuințele. Coabitarea între credință și îndoială, sau mai bine zis relația dintre ele, este o temă care a preocupat mulți scriitori creștini. Autorul nostru reușește poate mai bine decât alții să intre în cotloanele acestei realități spirituale. Cu claritate și șarm, el reușește să ne deznoade concepte ce par de neînțeles. Cred că lectura unor astfel de cărți face bine și deschide mintea.