Patru copii înfruptându-se din bucate sărăcăcioase, de Crăciun. Erau anii Marii Depresiuni (1929-1933), ani grei pentru o parte a Europei. Se spune că pe masă au napi cu varză, mâncarea săracilor din acea vreme. Cadrul e dezolant, iar fețele copiilor îți inspiră milă. Asemenea scene există și azi, dar cine să le fotografieze?! Și, până la urmă, nici nu știm bine dacă a importaliza un astfel de peisaj este etic. Și totuși, nu toți oamenii trăiesc la fel, nu toți copiii fac mofturi.
Într-un fel sau altul, ne-am făcut cu prilejul sărbătorilor o mulțime de cadouri. Pentru că suntem români, am avut grijă ca masa să ne fie plină, până la limita îmbuibării. Privind aceasta imagine s-ar putea să ne simțim vinovați. În timp ce pruncii noștri nu mănâncă orice, iar noi adesea le ținem isonul, cum ne putem raporta moralmente la o astfel de situație.
Încă nu-i târziu să privim în jur cu ochi de samariteni miloși. Sunt atâția navoiași care ne privesc, dar poate în graba noastră nu-i vedem. Să trecem dincolo de o simplă emoție, să trecem la acțiune. E mare lucru să fii bun în mijlocul îndestulării, să nu-l uiți pe semen atunci când nu ai nevoie de nimic. Să fim așa acum, dar și dincolo de aceste vremuri de sărbătoare!