Copii scăldați în mulțumire

Rugăciunile de mulțumire au adăugat o dimensiune în plus creșterii copiilor mei. Încerc să-i mulțumesc lui Dumnezeu mai des pentru copii mei decât să-L rog să-i schimbe. Mă rog cu recunoștință pentru dovezile harului din viețile lor și enumăr calitățile pe care El i-a ajutat să și le dezvolte. Această practică mi-a format o perspectivă nouă. Când mă rugam regulat numai pentru protecția lor, eram obligat să-mi înving frica. Când mă rugam numai pentru ca Dumnezeu să-i schimbe, pierdeam din vedere calitățile lor. Exprimarea recunoștinței în fața lui Dumnezeu pentru ei și reflectarea la calitățile lor pentru care eram atât de mulțumit, m-a ajutat să apreciez mai mult privilegiul pe care-l am de a locui cu acești copii.

Destăinuire cu sens făcută de Gary Thomas în cartea Chemarea sacră de a fi părinte (Noua Speranță, Timișoara, 2008).

Autorul vede mulțumirea drept un ingredient obligatoriu în procesul educațional. Învățarea și disciplinarea nu par a fi suficiente, dacă nu sunt scăldate în mulțumire sinceră către Dumnezeu. Aici pare a fi un secret pe care nu mulți părinți l-au descoperit. Copiii sunt binecuvântări primite de la Dumnezeu, deci mulțumirea e mai mult decât logică. Atitudinea recunoscătoare a părinților îi va molipsi și pe copii, care se vor valoriza într-un mod eficient. Vor înțelege – până și din rugăciunile părinților – că au și lucruri bune, calități care nu pot fi trecute cu vederea. Cred că ar fi bine să împletim educația propriu-zisă cu mulțumirea sinceră pentru ei și să-i creștem în temere de Dumnezeu.