Iată-i! Imberbi și totdeauna distrați, absolvenții de gimnaziu își dau măsura. Nu aș vrea să generalizez – e tentant. Totuși nici nu te poți face că n-ai văzut nimic.
Ziarul Adevărul (ieri, 23 iunie) ne oferă o mostră a unei situații pe cât de hilare pe atât de îngrijorătoare. La testarea națională elevii au scos perle de toată idioțenia. Deși prezentarea mea are un substrat satiric, vă rog să mă credeți că mă îngrijorez pentru această digital generation.
Să purcedem, așadar. În încercarea de a interpreta basmul Rodul tainic de Ioan Slavici, unii elevi au devenit mai metafizici deâcât v-ați fi așteptat. Citim că opera aparține speciei literare (ca să vă fie clar!), deoarece în operă sunt feciori de împărat, boieri, chiar și feți-frumoși, ceea ce în lumea reală nu mai sunt (ca nu cumva, din entuziasm, să pornim în căutarea lor). Dar să revenim: textul citat aparține speciei literare a basmului deoarece scrisul este unul moale (!) în tonuri calde (Dan C. Mihăilescu ar trebui să ciulească urechile).
Asta a fost în legătură cu basmul, dar să auziți cum stau lucrurile cu timpul. Apropierea de zeul Cronos produce adevărate elucubrații filozofice. Timpul este nedeterminat, vorbindu-se doar despre împărăția împăratului în a cărui curte se afla un pom nespecificându-se timpul – scria un brav elev.
Când li s-a cerut să găsească sinonime pentru substantivul fetele, elevii au propus variante precum: muieri, femele, mândre, domnișori, puștioace… O paletă semantică destul de largă, nu-i așa?! Profesoara Dana Slevaș se lamenta pe bună dreptate: Elevii au avut un limbaj superficial, deficitar, aceștia fiind incapabili să descrie un peisaj, să-și imagineze un tablou din natură. Lipsa de imaginație poate fi pusă pe seama realității virtuale, a imaginii de sinteză pe care o găsesc pe internet. Cauza principala este lipsa lecturii, a studiului aprofundat.
Desigur, stimată doamnă, cam așa stau lucrurile. Mă înfior uneori prinvindu-i pe puberi cum trag din țigară în gangul de lângă blocul unde locuiesc. Mers legănat, limbaj licențios și rânjete stranii, cam asta e tot ce poți vedea uneori. Să citească?! Bună întrebare. Trebuie să-i trimită cineva, să le facă program, să-i evalueze. Aceștia ar trebui să fie părinții, dar mulți dintre ei sunt prea ocupați iar alții nu au culvitat cititul niciodată. Mai rămâne doar audio-vizualul, vegetarea în fața ecranului (fie el de televizor sau computer). Din acest spațiu virtual se hrănesc pe nemestecate și-și cultivă mediocritatea. Nu au scopuri care să-i depășească, nu au curiozități esențiale. Alienați și confuzi, adolescenții noștri se rezolvă doar prin plăceri senzoriale.
Oare cum vor arăta generațiile viitoare?! De vom trăi, vom vedea. De nu vom trăi, cred că nu vom pierde cine știe ce… Oare cine și-ar dori cu orice preț un spectacol sinistru unde limba natală e schingiuită iar cultura generală pusă la zid?! Părinți și educatori, să ne cucerim copiii pentru tot ce e vrednic de cinste.
Graitor articol si totodata ingrijorator!