Confluența religiilor europene

C

Anca Manolescu este doctor în filozofie și un eseist proeminent în spațiul cultural românesc. Specializată în antropologie creștină și studiul comparat al religiilor, d-na Manolescu este prezentă în principalele reviste culturale, dar și în dezbaterile de gen.

Una dintre cărțile publicate (în 2005) se numește: Europa și întâlnirea religiilor. Este, cred, una dintre cele mai lucide analize ale atmosferei religioase de pe bătrânul continent. Fără partizanism ieftin, d-na Manolescu face dovada unei cunoașteri amănunțite a fenomenului religios. Reușește o sinteză cu adevărat provocatoare, plecând de la modele de acum perene: Cusanus, Guenon, Weil și Scrima. Acești corifei ai gândirii sunt plasați în propriul context biografic pentru a fi apoi extrapolați înspre teme mult mai largi.

Alteritatea religioasă ne este prezentată în toată gravitatea ei. Nu mai putem trăi izolați și ignorându-ne unii pe ceilalți. Iată un pasaj cheie și o premisă în același timp a cărții:

Timp îndelungat, creștinismul s-a gândit pe sine, a gândit lumea și pe Dumnezeu în condiții de omogenitate: o omogenitate dogmatic și instituțional proclamată. (…)

Acum însă, creștinismul și gândirea creștină sunt puse față în față cu o incontestabilă neomogenitate religioasă. Dar, de astă dată, spre deosebire de Antichitatea târzie, creștinismul a parcurs un lung și prestigios ciclu în care a dat lumii o ordine, un chip, o unitate. Am putea spune că el și-a împlinit, și-a actualizat posibilitățile de a construi un univers, de a modela timpul, istoria manifestarea. Am puta spune că el a atins limitele universalității sale exterioare, ale universalității sale de expansiune. Acum, el are poate de descoperit și de actualizat un alt mod al universalității, interior, receptiv, ospitalier: anume, să recunoască universalul așa cum apare el și în alte tradiții spirituale. (p. 17)

O nouă realitate istorică, așadar. Modernitatea ne aruncă mănușa, atrăgându-ne centrifugal înspre o vâltoare fără precedent. Oare cum vom acționa? Avem resursele și disponibilățile aferente unei juste înțelegeri? Cartea Ancăi Manolescu ne poate fi o bună și delicată călăuză.

comentariu

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.