După ani buni de la convertire, Jean Calvin – marele reformator genevez – își descrie acele trăiri într-un Comentariu la Cartea Psalmilor. Întotdeauna și-a văzut convertirea ca una neașteptată, ocazie în care Dumnezeu mi-a îmblânzit și mi-a făcut inima ascultătoare – spunea el. Așadar, după ce am început să gust și să cunosc adevărata pietate, m-am înflăcărat îndată de o atât de...
Taina perseverenței
Necreștinii par să poarte coiful prejudecății, scutul necredinței și platoșa nedreptății, iar în picioare sunt încălțați cu graba de a se îndrepta de Evanghelia păcii. Oricum, noi insistăm și aștepăm acea ureche gata să asculte. La un moment dat sau altul, fiecare din noi am ratat o ocazie, am fost muștruluiți aspru, sau, aparent am compromis Evanghelia în fața cuiva. Trebuie să-i dăm lui...
Rugăciune (53)
Doamne, pe cât de minunate sunt căile Tale, pe atât de întortocheate și întunecate sunt căile omului! Învață-ne să murim, ca să putem învia la o viață nouă. Sfâșie perdeaua vieții eului nostru, de sus până jos, așa cum ai rupt perdeaua din Templu. Vrem să ne apropiem cu credință deplină. Vrem să trăim cu Tine în experiență zilnică aici pe pământ, pentru ca atunci când vom intra în cerul Tău ca să...
Temelia optimismului
Singura temelie potrivită pentru optimism este lucrarea răscumpărătoare a lui Isus Hristos. Dacă ne construim viețile pe această temelie puternică, vom fi cu toții optimiști. De ce? Pentru că până și experiențele noastre cele mai dureroase din viață reprezintă doar piedici temporare. Durerile și suferințele noastre pot fi alinate sau nu în această viață, dar cu siguranță ele vor fi alinate în...
Logica și limitele ei
Mintea omenească nu se poate desprinde din cercul magic al jocului decât îndreptându-și privirea spre tot ce-i mai sfânt. Dacă cercetează lucrurile cu ajutorul gândirii logice, nu ajunge prea departe. Când gândirea umană contemplă toate comorile spiritului și verifică toate splendorile capacității sale, găsește totdeauna pe terenul oricărei judecăți serioase o rămășiță de problematică. Fiecare...
Rugăciune (52)
Tată, eu vreau să Te cunosc, dar inima mea lașă nu vrea să renunțe la jucăriile ei. Nu mă pot despărți de ele fără ca inima mea să-mi sângereze și nu vreau să ascund de Tine groaza de această despărțire. Vin tremurând, dar vin. Te rog, smulge din rădăcini acele lucruri din inima mea pe care le-am îndrăgit atâta vreme și care au devenit o parte din mine, astfel încât Tu să intri și să locuiești...
Nemăsura modernității noastre
Viața modernă e pradă nemăsurii. Nemăsura invadează totul: acțiune și gândire, viață publică și viață privată. De aici decadența artei. Nicăieri nu mai există echilibru. Capitalismul a realizat emanciparea colectivității umane față de natură Însă colectivitatea umană a preluat, în raport cu individul, moștenirea funcției opresive exercitate înainte de natură. Lucrul adevărat chiar în mod material...
Speranțe false
Creștinismul modern, printr-o nefericită distorsionare a formei lui biblice, promite să ne ușureze suferința vieții într-o lume căzută. Mesajul, indiferent că vine de la fundamentaliștii care ne cer să trăim după un set preferențial de reguli sau de la carismatici care ne încredințează să ne încredințăm tot mai mult puterii Duhului, ia deseori aceeași formă: promisiunea fericirii este pentru ACUM...
Rugăciune (51)
O, Dumnezeule, am gustat bunătatea Ta și ea mi-a dat împlinire, dar, în același timp, m-a făcut să însetez și mai mult. Sunt dureros de conștient de nevoia mea după o mai mare măsură de har. Mi-e rușine de lipsa mea de dorintă. O Doamne Dumnezeule Întrei,; vreau să te caut; tânjesc să fiu umplut de dor; mi-e sete de o sete mai mare după Tine. Arată-Mi slava Ta, Te rog, ca să Te pot cunoaște cu...
Maria și Marta: o tipologie
Filozofia greacă a lăsat moștenire Bisericii ideea că există două vieți, activă și contemplativă, și că viața contemplativă este superioară. La Platon aceste două vieți sunt ținute laolaltă în cadrul noțiunii de oraș-stat, și aici numai prin câțiva, o elită intelectuală, și chiar pentru aceștia doar în mod succesiv, astfel încât, odată atinsă, viața contemplativă era întreruptă de dragul...