Categoria

Citate

C

Chemarea Duhului

După părerea mea, cel mai mare pericol care ne paște astăzi este stingerea Duhului. Nu trăim niște vremuri care să ne permită să susținem restricția; Biserica din zilele noastre nu are nevoie să rămână limitată, ci este nevoie ca Biserica să fie ridicată, trezită, umplută cu Duhul slavei, deoarece în lumea modernă ea a decăzut mult. Dumnezeu știe că există întotdeauna un control în legătură cu...

Vremuri confuze

Când slujitorii binelui slăbesc, aceeași sarcină este reluată de forțe de altă natură, afectate de semne contrarii, și confuzia își face loc. Îndemnul evanghelic căutați Împărăția lui Dumnezeu se secularizează și degenerează în utopii de Rai pe pământ. În frământarea îngrămădirilor omenești se profilează înfricoșătorul totalitarism al fiare apocaliptice. Azi creștinătatea nu mai e agentul activ...

Rugăciune (18)

Doamne, era o mângâiere să simt, în toiul efortului, că prin propria-mi devenire spoream influența pe care o ai asupra mea; la fel de mângâietor era să mă abandonez Providenței Tale, îndemnat de viața-mi lăuntrică sau de cursul favorabil al evenimentelor. După ce voi fi aflat bucuria de a folosi orice sporire pentru a te ajuta să te împlinești în mine, ajută-mă la rându-Ți să ajung netulburat pe...

A grăi despre Dumnezeu

Faptul de a vorbi sau a grăi despre Dumnezeu și a cerceta cele ale Lui și a face exprimabile cele inexprimabile și a arăta ca înțelese pentru toți cele neînțelese n-ar putea fi decât indiciul unui suflet îndrăzneț și cutezător. Și acest lucru îl pătimesc nu numai câți îndrăznesc să grăiască ceva de la ei înșiși despre Dumnezeu, ci și câți rostesc pe de rost și cercetează cu curiozitate cele...

Sobrietatea Întrupării

Spre deosebire de ceea ce încearcă felicitările să credem, Crăciunul nu a simplificat viața pe planeta Pământ, îndulcind-o. Cam aceasta e senzația pe care o am atunci când se apropie Crăciunul, de aceea mă întorc de la culorile vesele ale felicitărilor la sobrietatea Evangheliilor. Lucrările de artă plastică oglindind Crăciunul reprezintă familia lui Isus în icoane cu poleială de aur, înfățișând...

Rugăciune (17)

Da, Doamne, cred: și voi crede cu atât mai bucuros cu cât nu e voarba doar de pacea mea, ci de propria-mi desăvârșire: Tu ești izvorul avântului și sensul imboldului a căror împlinire am urmărit-o sau am înlesnit-o în cursul întregii mele vieți. Tot Tu ești cel care însuflețești pentru mine, prin prezența Ta în toate, nenumăratele influențe a căror țintă sunt neîncetat. În Viața ce izvorăște în...

Rugăciune (16)

Isuse, Mântuitor al lucrării umane, căreia Îi oferi rațiunea actului, Mântuitor al suferinței omenești, căreia Îi oferi valoarea vieții, fii izbăvirea unității umane, silindu-ne să ne uităm josnicia și, cu sprijinul Tău, să ieșim în larg, pe oceanul necunoscut al milei.
(Teilhard de Chardin)

Întruparea după Brueckner

Când Dumnezeu a venit pe pământ, El nu a fost deloc interesat de locuri și de case; nu avea nici măcar un han. El căuta un templu, nu unul construit de mâini omenești, ci un loc care era infinit mai valoros pentru El – un templu viu al inimii. El numește dragostea ascultare și nu ceva bazat pe sentimente, este vorba despre o dragoste care se îngrijește de toate dorințele și așteptările Lui...

Rugăciune (15)

Doamne, ajută-mă să văd în viața celuilalt strălucirea chipului Tău. Lumina orbitoare a ochilor Tăi, aprinsă în adâncul celor ce sunt, m-a călăuzit în împlinirea oricărei lucrări, în depășirea oricărei greutăți. Fă-mă să te zăresc chiar și, cu deosebire, în esența, în desăvârșirea, în punctul cel mai îndepărtat al sufletului fraților mei.
(Teilhard de Chardin)

Indiferența sfântă

Omul este creat ca să-L laude, să I se închine și să-I slujească lui Dumnezeu, Domnul nostru, și, prin aceasta, să-și mântuiască sufletul; iar celelalte lucruri de pe fața pământului sunt create pentru om și ca să-l ajute în urmarea menirii pentru care este creat. Prin urmare, omul trebuie să se folosească de ele în măsura în care slujesc menirii sale și să se lepede de ele în măsura în care-i...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.