Categoria

Citate

C

Rugăciune (23)

Îți încredințăm Ție, Tată ceresc, spiritul și gândul, pentru ca sufletul nostru să nu fie niciodată captivat în așa măsură de bucuriile sau de tristețile vieții încât să dea uitării această expresie care dezleagă, dar nici să nu fie adusă pe buzele noastre prea des de nerăbdare și de neliniște interioară. Astfel încât sufletul nostru, în ceasul din urmă – după ce această expresie ne-a...

Tentația subculturii… creștine

În loc de a ne implica în această lume seculară, majoritatea creștinilor au ales să se retragă. Ei s-au retras într-o subcultură creștină în care sunt angajați în activități creștine. Apoi pășesc din nou în societatea seculară în care își ascund creștinismul până la următorul serviciu de biserică. Fără a-și da seama, creștinii au devenit un fel de post-moderniști: ei trăiesc Evanghelia celor două...

Rugăciune (22)

Slavă Ție, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, Dumnezeire necircumscrisă, indivizibilă prin fire, Ție ne închinăm în Duhul Sfânt totți cei care avem Duhul Sfânt ca unii care L-au primit de la Tine și care văzând slava Lui nu iscodim curioși, ci în El vedem nenăscut pe Tatăl, născut pe Cuvântul Care iese din Tine; deci ne închinăm unei Treimi netăiate și necontopite într-o Unică Dumnezeire, stăpânire...

Iubirea compromisă

Trivializarea iubirii și a ceea ce era considerate, în societatea canonică, înaltele sentimente, conturează o mahala sentimentală cu efect grotesc. Erosul este țigănizat, decăzut, mahalagizat (această țigănizare nu are de-a face cu erosul gitan, hispanic, care este unul pasional). Așa cum cartierele de periferie ale merilor orașe au devenit niște mahalale, tot astfel sentimentele tari s-au...

Rugăciune (21)

Slavă Ție, Celui ce ai binevoit a Te face văzut nouă și a Te uni cu noi! Slavă Ție, Celui nevăzut prin fire și petru înseși puterile cerești, Care prin multa milă Te-ai descoperit și Te-ai făcut văzut nouă. Slavă Ție, Care ai nerostită milă față de noi și ai socotit lucru vrednic să locuiești și să umbli în noi prin pocăință!
(Simeon Noul Teolog)

Brațele lui Isus

Universalismul lui Isus s-a vădit de la Întrupare și până la Răstignire. Mama Lui era evreică din naștere, dară Tatăl Lui era Dumnezeu, care se afla deasupra tuturor distincțiilor individuale. Isus nu avea nici casă, nici țară, nici rasă, nici caracteristici tribale sau regionale. Aparținea Împărăției aflate dincolo de spațiu și timp. Dar era unit cu toți oamenii prin iubire. El era filantropia...

Rugăciune (20)

Ție ne mărturisim, iubitorule de oameni Dumnezeule, la Tine ne aruncăm neputințele noastre și cerem să ni se dea putere. Iartă păcatele noastre dinainte și lasă toate greșelile trecute și fă-ne oameni noi. Arată-ne robi sinceri și curați. Ție ne închinăm pe noi înșine, primește-ne, Dumnezeule al adevărului, primește poporul acesta: dă-i să fie întreg sincer, dă-i să viețuiască în întregime în...

Romantismul predicării

Acesta e romantismul vieții de credință. Cel mai mult îl experimentezi de la amvon. Există romantism în predicare. Urc treptele spre amvon duminică după duminică; niciodată nu știu ceea ce se va întâmpla. Mărturisesc că uneori din anumite motive nu mă aștept la nici un rezultat; dar brusc puterea este dată. Alteori cre că am mare putere datorită pregătirii; dar vai, nu găsesc nici o putere în ea...

Forța îndoielii

Nici o victorie nu este câștigată, nici o faptă de credință sau de curaj nu este făcută decât pornind de la un poate; nu există nici un ajutor, nici o izbucnire de generozitate, nici o explorare științifică sau experiment sau manual care nu ar putea să fie și o eroare. Noi ducem o viață în care ne riscăm propria persoană în fiecare ceas. Și de cele mai multe ori, credința noastră prealabilă într...

Rugăciune (19)

Te chemăm pe Tine, Tatăl Unului-Născut, Domnul a toate, Ziditorul făpturilor și Făcătorul celor făcute; mâini curate întindem spre Tine și ne deschidem mințile spre Tine, Doamne; ne rugăm fii îndurat, curăță-ne, fii binevoitor, fă-ne mai buni, lărgește-ne în virtute, credință și cunoaștere, cercetează-ne, Doamne, căci spre Tine am trimis neputințele noastre.
(Serapion din Thmuis)

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.