Categoria

Citate

C

Petru și Iuda

Iuda L-a trădat pe Isus. Petru L-a renegat. Ambii erau fii pierduți. Iuda, nemaireușind să creadă în adevărul că este totuși fiu al lui Dumnezeu, s-a spânzurat. Pentru a o spune în limbajul fiului risipitor, el și-a vândut spada condiției sale de fiu. Pentru, în culmea disperării, și-a revendicat-o și s-a întors vărsând multe lacrimi. Iuda a ales moartea. Petru a ales viața. Această alegere stă...

Rugăciune (25)

O, Dumnezeul trupului meu, aș vrea ca acest trup să fie sănătos așa cum îl vrei Tu. Tu m-ai făcut pentru sănătate și armonie; ajută-mă să-Ți dăruiesc acest trup al meu și să fac din el cel mai minunat instrument pentru scopurile Tale. Ajută fiecărei celule a creierului meu, fiecărui țesut și fiecărui nerv să fie coardele pe care degetele Tale creatoare să cânte și din care să scoată o armonie și...

Momentul deciziei

Orice națiune, în orice moment – oricât de vie ar fi din punct de vedere spiritual – este, potențial vorbind, la doar o generație distanță de păgânism și de un rău care îi sfidează orice putere de înțelegere. Niciodată nu putem sta liniștiți pe succesele trecute, crezând că ne vor asigura forța necesară pentru viitor. Fiecare generație trebuie să își câștige propria victorie. Fiecare...

Rugăciune (24)

Aducându-ne aminte deci de cele ce pe care le-a răbdat Isus pentru noi, Îți mulțumim Ție, Părinte Atoatețiitorule, nu cât ar trebui, ci cât putem, și împlinim porunca Lui. Aducându-ne deci aminte de pătimirea Lui, de moarte, de Înviere, de urcarea înapoi la ceruri și de a Doua Sa Venire viitoare, în care va veni cu slavă și putere să judece viii și morții și să dea fiecăruia după faptele lui, îți...

Provocarea industrializării

Este o banalitate să spunem că societățile industriale sunt mult deosebite de societățile care le-au precedat, tot așa cum acestea din urmă nu erau față de societățile anterioare, oricât de de îndepărtate au fost în timp. Cel puțin schimbările antrenate de creșterea economică și apariția unui nou mediu tehnic au provocat, în majoritatea domeniilor experienței, mutații profunde. Cea pe care a...

Rugăciune (23)

Îți încredințăm Ție, Tată ceresc, spiritul și gândul, pentru ca sufletul nostru să nu fie niciodată captivat în așa măsură de bucuriile sau de tristețile vieții încât să dea uitării această expresie care dezleagă, dar nici să nu fie adusă pe buzele noastre prea des de nerăbdare și de neliniște interioară. Astfel încât sufletul nostru, în ceasul din urmă – după ce această expresie ne-a...

Tentația subculturii… creștine

În loc de a ne implica în această lume seculară, majoritatea creștinilor au ales să se retragă. Ei s-au retras într-o subcultură creștină în care sunt angajați în activități creștine. Apoi pășesc din nou în societatea seculară în care își ascund creștinismul până la următorul serviciu de biserică. Fără a-și da seama, creștinii au devenit un fel de post-moderniști: ei trăiesc Evanghelia celor două...

Rugăciune (22)

Slavă Ție, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, Dumnezeire necircumscrisă, indivizibilă prin fire, Ție ne închinăm în Duhul Sfânt totți cei care avem Duhul Sfânt ca unii care L-au primit de la Tine și care văzând slava Lui nu iscodim curioși, ci în El vedem nenăscut pe Tatăl, născut pe Cuvântul Care iese din Tine; deci ne închinăm unei Treimi netăiate și necontopite într-o Unică Dumnezeire, stăpânire...

Iubirea compromisă

Trivializarea iubirii și a ceea ce era considerate, în societatea canonică, înaltele sentimente, conturează o mahala sentimentală cu efect grotesc. Erosul este țigănizat, decăzut, mahalagizat (această țigănizare nu are de-a face cu erosul gitan, hispanic, care este unul pasional). Așa cum cartierele de periferie ale merilor orașe au devenit niște mahalale, tot astfel sentimentele tari s-au...

Rugăciune (21)

Slavă Ție, Celui ce ai binevoit a Te face văzut nouă și a Te uni cu noi! Slavă Ție, Celui nevăzut prin fire și petru înseși puterile cerești, Care prin multa milă Te-ai descoperit și Te-ai făcut văzut nouă. Slavă Ție, Care ai nerostită milă față de noi și ai socotit lucru vrednic să locuiești și să umbli în noi prin pocăință!
(Simeon Noul Teolog)

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.