Categoria

Citate

C

„Ești străină și trebuie să-ți știi locul!”

„Dragii mei, a trecut mai mult de o lună de când nu v-am scris niciun rând. Ba da, în gând v-am scris de zeci de ori, dar n-am avut o clipă de odihnă să stau liniștită ca să aștern pe hârtie tot ce mă frământă, tot ce aș vrea să știţi și voi. Sunt obosită și nu am un colţ unde m-aș putea izola și aș putea însăila câteva rânduri. Mi-a căzut toată bucuria în scârbă cu munca de după prânz. La ora...

Rugăciunea săptămânii (111)

Doamne Isuse, dă-mi tăria să fiu din ce în ce mai umil și să Te iubesc tot mai mult. Doamne Isuse, îndepărtează de mine – dacă mi-ai îngădui să Ți-o cer – ocaziile de-a săvârși păcate veniale. Doamne Dumnezeule, nu lăsa să se șteargă în mine sentimentele pe care uneori le am față de Tine, atunci când mă ajuți să Te iubesc. Stăpâne, potolește în minte simțămintele care m-ar putea abate de la Calea...

Constantinopolul lui Constantin cel Mare

Orașul Constantinopol avea ziduri masive, piețe și un forum, fiind împânzit cu porticuri și sculpturi aduse de pe întreg cuprinsul imperiului. În centrul său erau o columnă și o statuie aurită a lui Constantin însuși, înfățișat ca un semizeu. Împăratul a poruncit realizarea a 50 de biblii aurite, ce au necesitat pergament obținut din pieile a 5 000 de vaci. A luat astfel naștere Bizanțul...

Viața, domnia și isprăvile lui Constantin cel Mare

Din momentul împărțirii imperiului de către Dioclețian, Europa a intrat într-o stare de tranziție. Ieșea din etapa unui litoral mediteranean, în cea mai mare parte unit și care își avea centrul la Roma, și se apropia de una a loialităților împărțite între posesiunile sale occidentale și orientale. Această falie avea să persiste mult timp după dispariția Imperiului Roman. Existau și alte diviziuni...

Chipul liniștitor al bunicului

În furtuna familiei noastre, bunicul meu era ochiul furtunii. Toate în jurul lui se învolburau haotic, așa cum se întâmplă într-o gospodărie indiană. Iar în centru stătea Thatha, un monument de neclintită stăpânire de sine. Thatha se trezea în fiecare dimineață la ora cinci și-și pregătea o cană cu apă fierbinte. Apoi se așeza într-un vechi balansoar. Eu mă cocoțam pe un scaun lângă el și citeam...

Mirajul casei părintești

Orice om are nevoie de un spațiu unde să se simtă protejat, în siguranță și dorit. Orice om tânjește după un loc unde să se poată destinde și unde să se poată simți el însuși. În cazul ideal, casa părintească a fost un asemenea loc. Dacă ne-am simțit acceptați și iubiți de părinții noștri, atunci am avut un cămin cald. Casa noastră era acel „acasă“ după care tânjește orice om: un sălaș care îți...

Amestecul gastronomic la români

Nu doar vocabularul e amestecat la români, mai toate sunt amestecate. Bucătăria e un bun exemplu. Componenta balcanică a acesteia este uşor de observat, cu specialităţile ei, greceşti la origine, în bună măsură, dar purtând adesea denumiri turceşti (precum sarma, musaca şi aşa mai departe…). Considerabilă e însă şi influenţa Europei Centrale, austriacă îndeosebi (de la austrieci provine şniţelul...

„Când rănile amintirilor se desfac…”

Astăzi s-au împlinit 30 de ani de când robul lui Dumnezeu, bunul domn Neagoe Basarab, a plecat din această viață degrab trecătoare, ca dintr-o vale a durerilor, spre locașurile cerești cele veșnice. Odihnească-se în pace sufletul lui, alături de sufletele copiilor noștri, coconii Theodosie, Petru, Ioan și Anghelina, Ruxandra și monahia Sofronia! Era seară și întorcându-mă de la vecernie în...

„O viață vrednică de dragostea Celui ce ne cheamă”

Să ducem o viață vrednică de dragostea Celui ce ne cheamă, de viețuirea cea cerească, de cinstea dată nouă. Răstignindu-te pentru lume și răstignind lumea în tine, trăiește cu toată scumpătatea viețuirea cea din cer! Să nu socotești că ai ceva comun cu pământul, pentru că trupul tău nu-i mutat în cer! Ai sus în cer Capul, pe Hristos! Pentru asta Stăpânul, la venirea Lui cea dintâi, a adus și pe...

„Viața este o răpire-n Duh”

Viața este o răpire-n Duh Salt de trei extazuri rourat. E vederea cea octavă  Îndrăznită către fața nevăzută de safir Este vin de sânge preacurat Dintr-al gralului ceresc potir.   Și-mbătarea trează  Dăruită cu-nălțimi de albe-ntuncimi Viața este alăută-n bucurie Ca extazul lui Moisi cel de la rug, Ca răpirea din Horeb a lui Ilie, Viețuit cu pâine de herup.   Poartă spinii învierii...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.