Categoria

Citate

C

„Glasul ce strigă în pustie…”

În vreme ce Isus mânuia tesla și colțarul în dugheana Lui din Nazaret, un glas răsunase din pustiu, dinspre părțile Iordanului și ale Mării Moarte. Cel din urmă dintre prooroci, Ioan Botezătorul, îi chema pe iudei la pocăință, vestea apropierea Împărăției cerurilor, propovăduia neîntârziata venire a lui Mesia, îi dojenea pe păcătoșii ce alergau la el și-i cufundat în apa râului, pentru ca acea...

De la Betleem să ne mutăm la Iordan!

Nici o sărbătoare nu poate fi trăită doar în ziua aferentă ei. Vechiul Testament ne învață – prin porunca lui Dumnezeu – că evreii nu-și puteau ține sărbătorile decât anticipându-le inițial și apoi savurându-le copios. Astfel, înainte cu câteva zile se cerea o anumită pregătire, așa cum în urmă cu câteva zile se cerea o nostalgiere a sărbătorii. Creștinismul timpuriu a aplicat aceeași...

Hristos – al doilea Adam

Când, după mileniile istoriei umanității a apărut primul om duhovnicesc, în care viața naturală a trupului nu era doar luminată de sensul divin al vieții lumii, ci și sfințită de el ca duh al iubirii, a fost o nouă revelație a aceluiași sens ca forță personală vie, în stare să atragă la sine și să-și însușească forța materiei. Dacă primul om natural a fost chip și asemănare a lui Dumnezeu, noul...

„De ce încerci să schimbi rânduiala de neschimbat a lucrurilor?”

Irod, când a auzit că s-a născut un împărat al iudeilor, bănuind că va fi succesorul său, s-a înspăimântat. Plănuind omorârea Aducătorului mântuirii, el, în chip fățarnic, s-a arătat supus. Cât de fericit ar fi fost dacă ar fi imitat credința magilor și dacă ar fi schimbat într-un act de evlavie ceea ce uneltea cu vicleșug! O, oarbă necuvioșie a unei ambiții nebune, care crezi că sfatul...

„Nimeni nu e îmbufnat”

Să primim, așadar, și noi această bucurie în inimile noastre! Căci această bucurie o binevestesc îngerii păstorilor. Cu magii să ne închinăm, cu păstorii să slăvim, cu îngerii să dănțuim „că ni S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul. Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă” nu în înfățișarea lui de Dumnezeu, ca să nu sperie pe cel neputincios, ci în înfățișarea robului, ca să...

Venit-au păstorii, venit-au magii… venit-am și noi

Taină străină și minunată văd! Cântecele păstorilor răsună în jurul urechilor mele. Nu răsună o cântare lipsită de noimă, ci ei înalță cântare cerească. Îngerii cântă, Arhanghelii psalmodiază, Heruvimii înalță imnuri, Serafimii proslăvesc. Toți prăznuiesc văzând pe Dumnezeu pe pământ și pe om în ceruri, pe Cel de sus, jos, din pricina tainei întrupării, pe cel de jos, sus, din pricina iubirii de...

Locul unde cerul s-a întâlnit cu pământul

Betleemul a devenit o legătură între cer și pământ. Dumnezeu și omul s-au întâlnit și s-au privit față în față. În ceea ce privește trupul, Tatăl l-a pregătit, Duhul l-a format, iar Fiul și l-a luat. Acela care în sânul lui Dumnezeu avea o naștere veșnică avea acum o naștere temporală în timp, acela care s-a născut la Betleem venise pentru a se naște în inimile oamenilor, căci ce beneficiu ar fi...

Frumusețea Bisericii lui Hristos

Dumnezeu nu are pentru noi realitate decât în Dumnezeul-om Hristos, dar nici Hristos nu poate fi pentru noi real dacă rămâne doar o amintire istorică: trebuie să ni se reveleze nu numai din trecut, ci și din prezent; iar această revelație prezentă trebuie să fie independentă de limitarea noastră personală. O astfel de realitate a lui Hristos și a vieții Lui, independentă de limitarea noastră, ne...

Frumusețea vieții de credință

În general trăim fără Dumnezeu, fără omenie, în sclavie față de natura inferioară. Ne ridicăm împotriva lui Dumnezeu, ne separăm de aproapele, ne supunem cărnii. Or pentru viața adevărată, așa cum trebuie ea să fie, e necesar exact contrariul: supunere de bunăvoie lui Dumnezeu, unitate sufletească unii cu alții și domnie asupra naturii. Începutul acestei vieți adevărate e aproape de noi și nu e...

Fazele unei civilizații

Cred că se pot distinge următoarele faze în evoluția fiecărei civilizații: Prima fază sau faza larvară: o energie latentă împinge triburile, neamurile să se unească, să se miște. Ele intră în contact, cel mai adesea violent, cu alte grupuri, cu alte culturi pe care le copleșesc (aproape întotdeauna lăcomia îi atrage spre culturile superioare). Noua civilizație este încă informă. La drept vorbind...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.