Categoria

Citate

C

Relativul și absolutul

Cultul omului îmi lipsește cu desăvârșire. După cum îmi lipsește și disprețul pentru om. Dimpotrivă, cred că tocmai credința în Dumnezeu, credința în acest set de adevăruri esențiale care decurg din Dumnezeu, este cea care dă valoare omului. Dacă luați în considerație istoria, ea e plină de mediocritate, de orori, de haos; în același timp, există însă o tradiție eternă care ne învață că oamenii...

Criza limbajului doctrinar și kerygmatic

Câteva reflecții despre farmecul și soarta creștinismului în epoca actuală, semnate de Danièle Hervieu-Léger: „Kerygma creștină a fost întotdeauna un obstacol sau un scandal. Faptele Apostolilor mărturisesc acest lucru – se începe cu o confruntare directă între o cultură religioasă ordonată și relativ stabilă și mesajul evanghelic, a cărui ciudățenie era atribuită nebuniei celor care îl...

Schimbări înseamnă provocări

Câteva reflecții semnate de unul dintre cei mai mari teologi catolici moderni: Andrés Tornos (1927-2019): „În primul rând, schimbările tehnice și demografice au dus la noi forme de muncă și relații umane. Această nouă situație a modificat imaginea de sine a milioane de bărbați și femei. Fostele roluri nu mai sunt acum acceptate, iar cele noi sunt confuze. Acesta este cel de-al doilea punct.În al...

Rugăciunea săptămânii (124)

Bine îmi este să trăiesc cu Tine, Doamne! Cât îmi e de ușor să cred în Tine! Când Duhul meu slăbește și încetează de-a-nțelege, când oamenii cei mai inteligenți nu văd dincolo de sfârșitul zilei și ignoră ce vor trebui să facă mâine, Tu îmi trimiți certitudinea clară a existenței Tale și grija pe care o ai Tu ca să nu fie închise toate porțile binelui. Ajuns pe creasta gloriei pământești mă...

Cei doi, în drum spre Emaus

Motivul tristeții acelor ucenici [din Emaus] consta, se înțelege, în pierderea pe care o suferiseră: Îl însoțiseră pe Isus, Îl văzuseră apoi arestat, insultat, răstignit, mort și înmormântat. Durerea întristează inima unei femei care și-a pierdut iubitul; bărbații însă, după o pierdere asemănătoare, devin de obicei perplecși mai degrabă cu mintea decât cu inima: ei deplângeau o carieră zdrobită...

Realitatea Învierii lui Hristos

Nu-i stă în putință și niciodată nu-i va sta ființei care se numește om să învingă moartea. Însă, cea ce este cu neputință pentru om, s-a arătat a fi cu putință la Dumnezeu-Omul. Da, Dumnezeu-Omul a învins moartea. Prin ce anume? Prin Învierea și prin biruința Sa a dezlegat blestemata problemă a morții; nu a rezolvat-o teoretic, abstract a priori (înainte de evenimentul Învierii), ci prin datum...

Postire și împărtășire

În textele creștine timpurii vedem transformarea zilelor de miercuri și vineri în zile de post. Acest fapt ridică două întrebări: una privind motivul pentru diferențierea acestor zile; cealaltă privind ritmul și semnificația postirii în Tradiția timpurie. Până foarte recent a existat opinia larg răspândită că aceste zile au fost stabilite în opoziție cu zilele de post iudaic – luni și joi ...

Înnoire de Anul Nou

Întrucât Anul nou este începutul zilelor anului, se cuvine ca în această zi să adunăm în suflet cugetări, simţiri şi stări sufleteşti care ar putea să îndrepteze, în chip vrednic de numele de creştin, toate lucrările săvârşite de el în răstimpul acestui an. Să ne gândim puţin şi vom afla ce înseamnă Anul nou în viaţa duhovnicească. În viaţa duhovnicească, An Nou este atunci când oarecine dintre...

Credința – calea spre sanctuarul vieții

Credința nu este o răbufnire emoțională: nu acesta este sensul extazului. Cu siguranță, în aceasta se găsește emoție, așa cum se găsește în fiecare act al vieții spirituale a omului. Dar emoția nu produce credință. Credința are un conținut cognitiv și este un act al voinței. Credința este unitatea fiecărui element în sinele centrat. Desigur, unitatea tuturor elementelor în actul credinței nu...

„Ce să-i spun copilului meu despre moarte?”

Îmi scrie o mamă: „Ce să-i spun copilului meu despre moarte, cum să-i vorbesc? Dar răspunde-mi, te rog, ca pentru un copil, nu ca pentru tine”… Spune-i că moartea e un somn, ultimul somn din care ne vom trezi într-o zi ca să nu mai adormim niciodată. Spune-i că atunci nu vor mai fi nici somnul obligatoriu de după-amiază, nici teme de făcut și nici n-o să mai audă când i-e lumea mai dragă...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.