Categoria

Citate

C

Frica de Domnul

Vrei să spun și despre cei ce au trăit în multă răutate și apoi s-au schimbat dintr-odată lepădând toată răutatea aceea? Ce este mai nenorocit decât un tâlhar? Și totuși, dintr-odată s-a arătat mai fericit decât toți. Deși a făcut multe ucideri. Căci era condamnat la cruce și era dus la moarte și toți îl osândeau, și a pierdut tot timpul ucigând și toată viața și-a cheltuit-o în răutate. Dar...

„Navighezi ca un submarin în oceanul de fețe și de cuvinte”

Internetul este în același timp naufragiul și pluta: te scalzi în urmărire, în așteptare, nu te poți lăsa pradă doliului după o poveste, totuși, îngropată și, în același timp, navighezi în mediul virtual, te agăți de prezențele factice care bântuie pe web, deci, în loc să te descompui, refaci legătura. Și de n-ar fi decât mica bulină verde care indică faptul că celălalt este Online! Ah! Mica...

„Fără Biblie, niciodată omenirea n-ar fi posedat acel ceva din înțelepciunea Dumnezeirii, care-i dă puterea de-a evolua spre destinele nebănuite ale desăvârșirii.”

Sunt în viața poporului nostru momente care merită să fie așternute pe hârtie nu numai pentru a servi ca obiect material unui meticulos colecționar de adate mai mult sau mai puțin vrednice să fie pomenite, ci pentru că ele sunt expresia unei îndatoriri lăuntrice. Ceea ce a realizat anul 1688 a fost o trebuință de ordin lăuntric a unui neam întreg. Satisfacerea acestei cereri fu prilejul...

Cântările treptelor (Psalmii 120-134)

Fiecare dintre ceilalți psalmi are propriul titlu, dar aici mai mulți psalmi adunați au primit același titlu. O cântare a treptelor sau cum spune alt traducător: „O cântare a urcușului”. Unii îi numesc chiar trepte. Și pentru ce sunt numiți astfel? Se numesc astfel potrivit sensului istoric, fiindcă vorbesc despre întoarcerea din Babilon și pomenesc despre robia de acolo. Iar potrivit sensului...

„Nu școala, nici chiar biserica, ci casa!”

Casa și familia constituie cea dintâi și cea mai importantă arie a vieții creștine, a aplicării principiilor creștine la viața de  zi cu zi. Nu școala, nici chiar biserica, ci casa, căminul constituie, cu siguranță, adevăratul stil și spirit al vieții de familie, care ne conturează viziunea asupra lumii, care formează în noi acea orientare fundamentală de care putem să nici nu fim conștienți...

„Să ne păzim pe noi înșine de mânie!”

De vrem să dobândim fericirea făgăduită de Domnul, datori suntem să înfrânăm, precum s-a zis, nu numai mânia cea cu lucrul, ci și mânia din cuget. Căci nu folosește așa de mult a-ți ține gura în vremea mâniei, ca să nu dai drumul la vorbe furioase, cât folosește a-ți curăța inima de ținerea minte a răului și a nu învârti în minte gânduri viclene asupra fratelui. Învățătura evanghelică poruncește...

„Dacă ai auzit vreodată pe cineva bârfind, îngroapă bârfa!”

Clevetirea – care e însăși glasul judecării – se lecuiește temeinic prin stăpânirea cugetelor, din care și vine judecata. Cugetele trebuie supravegheate și alungate mai înainte de a se urca în minte, de când bat la poarta inimii și a simțirii; să ne închidem, adică, ochii în fața greșelilor aproapelui, să ne astupăm urechile la orice grăire de rău despre el. Iar dacă, din nebăgare de seamă, prin...

„Ce-ar fi iubirea fără veșnicie?”

Iubirea învie tot ce atinge. Moartea îi este soră și slujitoare: coasa ei pregătește jerba pe care iubirea o va culege în eternitate. Nu te îndoiești că ești iubită așa cum nu te îndoiești că vei muri. Ce-ar fi iubirea fără veșnicie? Dar ce ar fi veșnicia fără iubire? Numai iubirea poate împlini ceea ce nu are sfârșit. Iubirea fără veșnicie se numește neliniște; veșnicia fără iubire se numește...

„Dominați tăcând, precum soarele!”

Toate acestea, când sunteți în mijlocul bisericii, explicați-le cu grijă și dezlegați-i ca de încălțăminte pe cei atrași de exemplul rău al căii aducătoare de moarte! Pe unii întoarceți-i de la adulter la cumințenie… Pe desfrânați instruiți-i, ca să nu fie pedepsiți pentru săvârșirea unei fapte nelegiuite înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor! Și după ce v-ați dat osteneala să-i...

„De n-aș fi venit în  tine, lume amăgitoare!”

Niciun folos n-aduci celor ce te iubesc, lume, sălaș al necazurilor. Pe toți apropiații tăi îi amăgești cu comori și cu plăcerile de tot felul – însă în ziua morții, cobori în mormânt și frumusețea celor chipeși și tăria celor puternici. Vai de cel care te iubește și care este iubit de tine: bucuriile lui se vor preface în strigăte de durere.Niciun folos n-aduci celor ce te iubesc, lume...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.