Categoria

Citate

C

Înnoire de Anul Nou

Întrucât Anul nou este începutul zilelor anului, se cuvine ca în această zi să adunăm în suflet cugetări, simţiri şi stări sufleteşti care ar putea să îndrepteze, în chip vrednic de numele de creştin, toate lucrările săvârşite de el în răstimpul acestui an. Să ne gândim puţin şi vom afla ce înseamnă Anul nou în viaţa duhovnicească. În viaţa duhovnicească, An Nou este atunci când oarecine dintre...

Credința – calea spre sanctuarul vieții

Credința nu este o răbufnire emoțională: nu acesta este sensul extazului. Cu siguranță, în aceasta se găsește emoție, așa cum se găsește în fiecare act al vieții spirituale a omului. Dar emoția nu produce credință. Credința are un conținut cognitiv și este un act al voinței. Credința este unitatea fiecărui element în sinele centrat. Desigur, unitatea tuturor elementelor în actul credinței nu...

„Ce să-i spun copilului meu despre moarte?”

Îmi scrie o mamă: „Ce să-i spun copilului meu despre moarte, cum să-i vorbesc? Dar răspunde-mi, te rog, ca pentru un copil, nu ca pentru tine”… Spune-i că moartea e un somn, ultimul somn din care ne vom trezi într-o zi ca să nu mai adormim niciodată. Spune-i că atunci nu vor mai fi nici somnul obligatoriu de după-amiază, nici teme de făcut și nici n-o să mai audă când i-e lumea mai dragă...

Creierul copiilor noștri

Prima perioadă: 0-6 ani: În primii şase ani de viaţă, sarcinile de dezvoltare pentru funcţiile executive au în centru inhibiţia. Copiii mici sînt învăţaţi să-şi controleze impulsurile de a plînge, de a face accese de furie, de a solicita atenţia şi de a apela la mijloace extreme pentru a obţine ceea ce doresc. Sînt învăţaţi să se exprime cu cuvintele proprii, chiar dacă sînt mînioşi. Pe măsură ce...

Cine a vorbit primul, Adam sau Eva?

Într-adevăr, potrivit cu ceea ce se spune la începutul Genezei, unde preasfânta Scriptură tratează despre începutul lumii, se găsește că femeia vorbise înaintea tuturor, adică Eva cea plină de prezumție, atunci când i-a răspuns diavolului care o descosea: „ne hrănim cu fructul copacilor care există în paradis; însă Dumnezeu ne-a poruncit să nu mâncăm și nici să nu ne atingem de fructul unui copac...

„Pentru ce te temi de moarte?”

Există o singură moarte, păcatul, căci este pierzania sufletului, iar moartea trupească este înfricoșătoare cu numele, nu și în realitate. Și toți oamenii ne primejduim să suferim o patimă irațională cu totul: pe de o parte, nu ne temem să-L lovim pe Dumnezeu prin păcat, iar pe de altă parte ne temem de această moarte naturală. Așadar, nimic din cele omenești nu sunt înfricoșătoare, ci numai...

Neputință, grabă, panică. Ce facem cu ele?

Obișnuiam să mă panichez sub anumite tipuri de presiune. De exemplu, dacă primeam o recenzie negativă sau o respingere a unei lucrări pe care o trimisesem pentru o revistă academică, intram în modul „fă ceva mai bine – fă ceva – orice”. Fără să respir, mă apucam din nou de treabă, adunasem comentariile editorului și ale recenzenților, chinuindu-mă cu ele, abordându-le pe...

„Aduc mulțumiri, Ție Doamne!”

Când, la mijlocul secolului trecut, se făcea marea descoperire a manuscriselor de la Marea Moartă (sau de la Qumran), întreaga lume teologică – nu doar bibliștii – erau în extaz. Intram, de la o zi la alta, în posesia unor manuscrise (fie și fragmentare) a unor cărți din Vechiul Testament, pe de o parte, și a unor tratate de spiritualitate necanonice, pe de altă parte. Dintre acestea...

Întrebările filosofiei

Se vorbește mult – și adesea neavenit – despre filosofie, mai ales în mediul virtual. Cred că ar fi util să aflăm – prin intermediul unui autor contemporan – frământările acestui domeniu care, desigur, e foarte vast și complicat. Iată întrebările la care filosofia s-a străduit, din cele mai vechi timpuri, să răspundă: Simțurile noastre – văzul, atingerea, auzul...

Domnul Preda

Şi astăzi, pentru a-mi preciza mâhnirea nehotărâtă, o veste învechită şi târziu purtată de poştă prin aceste ţinuturi pustii mi-a întors gândurile îndărăt, spre toamnele copilăriei. Dascălul nostru bătrân s-a odihnit, în sfârşit, şi dânsul. Mi-o spune o scrisoare cu chenarul negru    şi cu un înger neîndemânatec gravat, lângă o cruce umbrită de nedespărţita salcie plângătoare...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.