Poate o frunză, când cade din copac iarna, să se simtă înfrântă de frig? Copacul îi spune frunzei: „Acesta e ciclul vieții. Chiar dacă tu crezi că vei muri, de fapt încă mai trăiești în mine. Mulțumită ție sunt viu, pentru că am putut respira. Tot mulțumită ție m-am simțit iubit, pentru că i-am putut da umbră călătorului ostenit. Seva ta e în seva mea, suntem una.”
Poate un om care s-a pregătit de ani de zile să urce pe muntele cel mai înalt din lume să se simtă înfrânt când ajunge în fața muntelui și descoperă că acesta e învăluit de o furtună? Omul îi spune muntelui: „Nu mă vrei acum, dar vremea o să se schimbe și într-o zi voi putea să mă urc în vârful tău. Între timp, tu stai aici și să mă aștepți.”
Poate un tânăr, când este respins de prima sa dragoste, să spună că dragostea nu există? Tânărul își zice: „Voi întâlni pe cineva în măsură să înțeleagă ce simt. Și voi fi fericit pentru tot restul zilelor mele.”
Nu există nici victorie, nici înfrângere în ciclul naturii: există doar mișcare.
(Paulo Coelho)