Cerul, pământul și omul

C

Cerurile, puse în mișcare prin conducerea Lui, se supun Lui în pace. Ziua și noaptea își continuă drumul poruncit de El, neîmpiedicându-se una cu alta. Soarele, luna și ceata de stele, potrivit poruncii Lui, își desfășoară în unire fără vreo abatere hotarele ce li s-au pus. Pământul, rodind potrivit voințe Lui, dă, la timpuri potrivite, tot felul de hrană oamenilor, animalelor și tuturor viețuitoarelor de pe el, fără să se împotrivească sau să schimbe ceva din legile puse de El. Regiunile cele nedescoperite ale abisurilor și cele nepovestite ale adâncurilor se țin prin aceleași porunci. Întinderea cea nesfârșită a apelor mării, alcătuită la creare în adunări de mări, nu depășește hotarele ce i s-au pus, ci face așa precum i s-a poruncit… Oceanul cel fără de sfârșit pentru mintea oamenilor și lumile care se află dincolo de el se conduc din aceleași legi ale Stăpânului. Anotimpurile: primăvara, vara, toamna și iarna vin în pace unele după altele. Locurile vânturilor își împlinesc la timpul lor, fără tulburare, slujirea. Izvoarele cele pururea curgătoare, create pentru desfătarea și sănătatea noastră, dau fără întrerupere oamenilor sânurile lor, ca să viețuiască. Cele mai mici viețuitoare se adună unele cu altele în unire și pace. Marele Creator și Stăpânul tuturora a poruncit ca toate acestea să fie în pace și unire. A făcut bine tuturor creaturilor Lui, dar mai presus de toate nouă, care căutăm scăpare la îndurările Lui, prin Domnul nostru Isus Hristos; căruia să-I fie slava și măreția în vecii vecilor.

Vedeți, preaiubiților, să nu ne fie nouă tuturor spre pedeapsă binefacerile cele multe ale lui Dumnezeu, dacă nu viețuim în chip vrednic de El și dacă nu facem, în unire unii cu alții, cele bune și plăcute înaintea Lui.

(Din epistola 1Clement, de Clement Romanul, trad. Dumitru Fecioru, PSB 1, București, 1979)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.