
În tradiția iudaică, în ziua nunții (și în prezența a doi martori) se rosteau în chip solemn Cele șapte binecuvântări ale căsătoriei. Abia după acest mic ritual și după consimțământul mirilor, aceștia deveneau soț și soție, întemeind un nou cămin.
Iată cum sună aceste binecuvântări:
Binecuvântat fii, Doamne, Regele universului, care ai creat rodul viței.
Binecuvântat fii, Doamne, Regele universului, care ai zidit toate spre slava Ta.
Binecuvântat fii, Doamne, Regele uniiversului, care l-ai creat pe om după chipul Tău, după chipul asemănător esenței Tale, și i-ai hărăzit o altă ființă spre a perpetua genul uman. Binecuvântat fii Tu, Doamne, care l-ai făcut pe om.
Bucură-te și veselește-te femeie stearpă, văzând cum se adună la sânul tău copiii cu bucurie. Binecuvântat să fii Tu, Doamne, care înveselești Sionul prin copiii Tăi.
Înveselește-i, Doamne, pe soțiii care se iubesc, precum ai înveselit odinioară pe creatura Ta în grădina Edenului, la orginea lumii. Binecuvântat fii, Doamne, care înveselești mirele și mireasa.
Binecuvântat fii, Doamne, Dumnezeul nostru, care ai creat veselia și bucuria, mirele tânăr și tânăra mireasă, cântul, plăcerea șii desfătarea, frăția, pacea și afecțiunea, fie ca să se poată auzi curând, în orașele Iudeii și pe străzile Ierusalimului, glasul veseliei și glasul bucuriei, glasul tânărului soț și glasul tinerei soții, glasul răsunător de sub baldachinul nupțial și acela al tinerilor răsunând la ospățul lor. Binecuvântat fii, Doamne, care înveselești tânărul mire și tânăra mireasă.