Ești tânăr? Întărește-ți tinerețea cu frâul botezului! Ai trecut de floarea vârstei? Nu-ți păgubi strânsura, nu pierde talismanul, nu cugeta despre ceasul al unsprezecelea ca despre ceasul cel dintâi! Chiar cel care începe viața se cuvină să aibă înaintea ochilor sfârșitul vieții sale. Dacă un doctor ți-ar făgădui să te facă, prin operații și noi medicamente, tânăr din bătrân cum ești, n-ai dori oare să vină ziua aceea în care să te vezi întors în floarea vârstei? Dar când botezul îți făgăduiește să-ți înflorească din nou sufletul pe care tu l-ai învechit, iar din pricina fărădelegilor l-ai îmbătrânit și l-ai murdărit, disprețuiești pe Binefăcător și nu alergi la făgăduință! Nu dorești să vezi cât e de mare minunea făgăduinței? (…) Botezul este răscumpărare pentru cei robiți, iertare greșelilor, moarte păcatului, renaștere sufletului, haină luminoasă, pecete neatacată, căruță către cer, pricinuitoare a Împărăției cerurilor, harul înfierii.
(„Omilia a XIII-a. Îndemnătoare la Botez”, rostită de Vasile cel Mare, tradusă de D. Fecioru și consemnată în PSB vol. 17, București, 1986, p. 493)