Cea mai mare minciună

Cea mai mare minciună promovată de diferite instituții sociale – care, într-un anumit fel, decurge din natura noastră umană înclinată spre păcatul lenei – este că trăim ca să fim tot timpul fericiți. Suntem bombardați de mass-media, de biserică și de mediul de afaceri cu minciuna că trăim ca să fim fericiți, să ne simțim confortabil și împliniți. De dragul profitului, minciunile materialismului și publicității ne sugerează că dacă nu suntem fericiți, dacă nu ne simțim împliniți sau confortabil, probabil că nu mâncăm cerealele potrivite sau nu conducem mașina potrivită sau nu stăm prea bine cu credința. Ce imoral! Adevărul este că cele mai frumoase clipe le trăim mai degrabă în momentele când nu ne mai simțim confortabil, când nu suntem fericiți sau satisfăcuți, când ne luptăm și suntem în căutări.

Opinia de mai sus aparține unei voci avizate. Este vorba de psihiatrul american Scott Peck, unul dintre acei medici care au și condei. Este vorba de cartea Drumul spre tine însuți și mai departe, apărută la editura Curtea Veche (București), la zece ani de la ediția în limba engleză (1997). Aici autorul propune o analiză a vieții psihice și spirituale într-o lume dominată de anxietate. Fricile omului modern reprezintă cadrul cel mai realist al vremii noastre.

Pe fondul unei superficialități generale, sensul vieții este înțeles și el în aceeași notă. Cultivând iluzia fericirii obligatorii, omul este de fapt în căutarea febrilă a plăcerii și a confortului. Din această stare nu poate să iasă decât cu realism și disciplină. Și încă ceva: să nu ne lăsăm înșelați de spiritul lumii în care trăim. Este ademenitor s-o facem, dar trebuie să rezistăm cu multă precauție. Peck nu face altceva decât să spună adevărul, să tragă un semnal serios de alarmă. Toți îl bănuiam, doar că omul acesta o face mult mai articulat. Aproape toate cărțile sale tratează problema răului și felul cum acesta se răsfrânge asupra personalității și, implicit, a colectivităților. Să fim atenți, așadar!