Ce valoare mai are o pildă și cum se aplică ea?

Am anunțat deja apariția cărții lui Andrei Pleșu pe marginea Pildelor lui Isus. Direct interesat de subiect, am căutat tot felul de recenzii și aprecieri critice. Am găsit câte ceva, dar nu de anvergura pe care mi-o doream. Desigur, nu e timpul trecut. Încă nu am volumul în sine, însă am fost plăcut surprins când cineva mi-a recomandat acest youtube.
Autorul a fost invitat la Universitatea din Iași, unde a susținut o conferință pe tema: Parabolele lui Isus – o analitică a receptivității. Deși durează aproape o oră, vă recomand să faceți efortul. Merită! În stilu-i caracteristic, Andrei Pleșu reușește să ajungă la esența retorică a pildelor Mântuitorului. Dovedind o temeinică informare asupra subiectului, el alege varianta ortodoxă, adică aceea de recunoaște inspirația supranaturală a textului biblic. Opunându-se indirect variantelor liberale, autorul decide să păstreze misterul, să se încline cu respect în fața dilemelor de netrecut, dar totuși nu se lasă intimidat. Subtilitățile hermeneutice fac deliciul întregii prezentări, așa cum veți putea observa.
Abia aștept să citesc efectiv cartea. Voi reveni la vremea potrivită cu o recenzie amplă, mai cu seamă că lucrările autohtone pe această temă sunt așa de puține. În general, pildele lui Isus au parte de un paradox evident: pe cât de cunoscute, pe atât de precar interpretate. În mediul evanghelic, ele au fost adesea interpretate într-o manieră alegorică. Lucrul acesta au diminuat deopotrivă taina intrinsecă a textului, dar și forța lui aplicativă. Sperăm ca această carte să fie bine prizată în toate mediile confesionale. Doamne ajută!