O întrebare aproape banală, dar care totuși merită luată în serios. Vă propun răspunsul pe care-l oferă Philippe Nemo, unul dintre cei mai învederați filozofi și sociologi francezi. Fragmentul este din lucrarea Ce este Occidentul?, publicată inițial în 2004, versiunea românească în 2008 (Cartier, Chișinău).
În lumina a ceea ce am învățat în urma unui efort îndelungat, cred că morfogeneza culturală a Occidentului poate fi structurată, în ciuda întregii sale complexități, în cinci evenimente esențiale:
- Inventarea Cetății, a libertății subordonate legii, a științei și a școlii realizată de greci;
- Inventarea dreptului, a proprietății private, a „persoanei” și a umanismului realizată de romani;
- Revoluția etică și escatologică a Bibliei: caritatea transcenzând justiția, punerea în tensiune escatologică a unui timp linear, timpul Istoriei;
- „Revoluția papală” din secolele XI-XIII, care a ales să utilizeze rațiunea umană sub cele două înfățișări, a științei grecești și a dreptului roman, pentru a înscrie în istorie etica și escatologia biblice, realizând astfel, prima sinteză veritabilă între „Atena”, „Roma” și „Ierusalim”;Promovarea democrației liberale, înfăptuită de ceea ce s-a cuvenit să se numească marile revoluții democratice (Olanda, Anglia, Statele Unite, Franța, apoi, într-o formă sau alta, toate celelalte țări ale Europei Occidentale). Pluralismul este mai eficient decât orice orânduire naturală sau artificială, în cele trei domenii: al științei, al politicii și al economiei; acest ultim eveniment îi conferă Occidentului o putre de dezvoltare fără precedent, care i-a permis să dea naștere modernității.