Ce este, totuși, Occidentul?

C

O întrebare aproape banală, dar care totuși merită luată în serios. Vă propun răspunsul pe care-l oferă Philippe Nemo, unul dintre cei mai învederați filozofi și sociologi francezi. Fragmentul este din lucrarea Ce este Occidentul?, publicată inițial în 2004, versiunea românească în 2008 (Cartier, Chișinău).

În lumina a ceea ce am învățat în urma unui efort îndelungat, cred că morfogeneza culturală a Occidentului poate fi structurată, în ciuda întregii sale complexități, în cinci evenimente esențiale:

  1. Inventarea Cetății, a libertății subordonate legii, a științei și a școlii realizată de greci;
  2. Inventarea dreptului, a proprietății private, a „persoanei” și a umanismului realizată de romani;
  3. Revoluția etică și escatologică a Bibliei: caritatea transcenzând justiția, punerea în tensiune escatologică a unui timp linear, timpul Istoriei;
  4. „Revoluția papală” din secolele XI-XIII, care a ales să utilizeze rațiunea umană sub cele două înfățișări, a științei grecești și a dreptului roman, pentru a înscrie în istorie etica și escatologia biblice, realizând astfel, prima sinteză veritabilă între „Atena”, „Roma” și „Ierusalim”;Promovarea democrației liberale, înfăptuită de ceea ce s-a cuvenit să se numească marile revoluții democratice (Olanda, Anglia, Statele Unite, Franța, apoi, într-o formă sau alta, toate celelalte țări ale Europei Occidentale). Pluralismul este mai eficient decât orice orânduire naturală sau artificială, în cele trei domenii: al științei, al politicii și al economiei; acest ultim eveniment îi conferă Occidentului o putre de dezvoltare fără precedent, care i-a permis să dea naștere modernității.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.