„Ce-ar fi iubirea fără veșnicie?”

C

Iubirea învie tot ce atinge. Moartea îi este soră și slujitoare: coasa ei pregătește jerba pe care iubirea o va culege în eternitate. Nu te îndoiești că ești iubită așa cum nu te îndoiești că vei muri.

Ce-ar fi iubirea fără veșnicie? Dar ce ar fi veșnicia fără iubire? Numai iubirea poate împlini ceea ce nu are sfârșit. Iubirea fără veșnicie se numește neliniște; veșnicia fără iubire se numește infern.

Frunze de toamnă, frunze pe care pământul le atrage și pe care lumina le străbate… Nu mai rămâne aproape nimic în ele din ceea ce se cheamă viață; soarele lui Dumnezeu le îmbracă într-o strălucire supremă înainte ca vântul lui Dumnezeu să le risipească. Elanul lor nu mai este cel stârnit de seva îndrăzneață a primăverii; sunt ca suspendate între cer și moarte… Tot astfel e iubirea  ajunsă la acel grad de maturitate de o clipă, când tot ceea ce are ea temporal cheamă mormântul, când tot ceea ce are ea etern își ia zborul spre Dumnezeu.

(Din Ignoranța înstelată, de Gustave Thibon, Humanitas, București, 2003, pp. 186-187)

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.