Europa depinde de funcționarea în mințile oamenilor (căci civilizația, înainte de a fi un dispozitiv instituțional, exterior, este un dispozitiv mental, la purtător) a aceste noțiuni complexe de transcendență. Religios sau cultural, această noțiune a fost identificată în oameni și instituții prin lucrare istorică a creștinismului. Într-un sens foarte subtil și profund, Europa și creștinismul sunt una, chiar dacă cele două, ca noțiuni, pot fi gândite separat. Europa este un dar al creștinismului. În același timp, Europa a fost timp de un mileniu corpul material, vizibil, strălucitor, al creștinismului. Corpul are acum o viață a lui, independentă de creștinism. E ca o separare a sufletului de corp sau a corpului de suflet. Va supraviețui fiecare? Vor pieri amândouă, și sufletul și corpul? Se va duce sufletul spre un alt corp, într-un proces de metensomatoză istorică? Va primi corpul fără suflet un suflet flotant, unul care deja peregriează prin istoria contemporană? Nu știu. Nu cred că putem știi.
(Fragment din eseul „Europa și creștinismul”, de H.-R. Patapievici,
apărut în Dialogul religiilor în Europa unită, 2015, p. 41)