După cum deja am anunțat, mi-am petrecut sfârșitul de saptămână la Roma. Într-o ambianță caldă și primitoare, am avut ocazia să slujesc Domnului prin cuvânt. Printre întâlnirile programate am avut una și cu familiile. Cu acest prilej am vorbit despre anumite inversări periculoase pe care le putem face în viața de cuplu.
La un moment dat am dat citire unei poezii. Era cât se poate de nimerită, dovadă că unii participanți mi-au cerut-o. Se numește Zidul și este scrisă de un anonim. Aș spune… un mare și profund anonim.
ZIDUL
Tabloul lor de nuntă de pe masă îi privea în bataie de joc,
Pe aceștia doi ale căror inimi nu se mai apropie una de alta.
Trăiesc cu o barieră atât de înaltă între ei,
Încât nici cuvintele cu forța unui berbec,
Nici artilerii de atingeri n-o mai pot străpunge.
S-au pierdut unul de altul
Undeva, între primul dinte al primului copil
Și absolvirea celei mai mici fete.
Peste ani au descâlcit încet
Acest ghem încâlcit numit EU,
Încercând să deznoade fiecare, în secret,
Noduri care nu voiau să se dezlege.
Ea plângea uneori seara și implora
Șoaptele nopții să-i spună cine este.
El dormea lângă ea, sforăind ca un urs în hibernare,
Inconștient de iarna grea din sufletul ei.
O dată, după ce au făcut dragoste,
El a vrut să-i spună cât de tare se teme de moarte,
Dar, pentru că s-a temut să-și deschidă sufletul în fața ei,
i-a vorbit în schimb de frumusețea trupului ei.
Ea a făcut un curs de arte moderne,
Încercând să se regăsească în culori stropite pe o pânză,
plângându-se celorlalte femei cât de insensibili sunt bărtații.
El s-a închis într-un mormânt numit: BIROU
Și-a învelit mintea într-un giulgiu de diagrame,
Și s-a îngropat în clienți.
Încet, zidul dintre ei s-a înălțat,
Cimentat cu mortarul indiferenței.
Într-o zi, făcând efortul de a se găsi reciproc,
Au dat peste o barieră impenetrabilă,
Și, retrăgându-se din fața pietrei reci,
Fiecare s-a retras din fața străinului de dincolo de zid.
Căci dragostea nu moare într-o clipă, dintr-o singură ceartă,
Nici când trupurile pătimașe nu se mai înfierbântă.
Ci zace gâfâind, epuizată,
Agonizând lângă un zid, pe care nu-l poate escalada.
(Autor necunoscut)