Apărută cu ceva timp în urmă la editura Kerigma (Oradea), cartea Căsătorie sfântă este una dintre cele mai apreciate traduceri de gen. Gary Thomas este un autor cu notorietate, scrierile sale fiind traduse masiv. Calitatea sa de fondator și director al Centrului de Spiritualitate Evanghelică din Statele Unite îi oferă un privilegiu în plus.
Am lecturat-o proaspăt, imediat după apariție. Mi-a făcut o bună impresie și, cu toate că între timp au mai apărut și altele, o consider indispensabilă. Vedeți, multe cărți de educație conjugală cad în ridicol uneori. Se practică un soi de plagiat ideatic la care se adaugă mici variațiuni stilistice. Caracterul lor pueril adesea face ca marea temă a vieții de familie să cadă în derizoriu. Probabil că într-o viitoare poastare voi face un fel de listă a cărților discutabile în domeniu.
Dar să revenim. Cartea lui Thomas constituie o fericită excepție. Nu se joacă psihologizant cu câteva concepte ale vieții conjugale. Autorul sondează adânc, oferind și un fel de filozofie a vieții de familie. Aici aș indica o idee: căsătoria este la fel de sfântă precum celibatul. Secole la rând, celibatul a fost elogiat în fel și chip ca și drumul scurt (și sigur) spre extazul mistic. Plecând de la revelația Scripturii, de ce nu am considera în primul rând căsătoria astfel?! Dumnezeu a fondat familia, prin urmare ea constituie cadrul ideal pentru o viață spirituală de mare profunzime.
De asemenea, această carte arată mai bine ca oricare alta că sfințenia prevalează fericirii. Concept nepopular în postmodernismul nostru desuet, dar puternic susținut în Cuvântul lui Dumnezeu. Deși interesat în mod ultim de fericirea noastră, Dumnezeu nu ne-a promis-o aici și acum; ci acolo și atunci (dimensiunea escatologică). Cu toate acestea, sfințenia trebuie să fie dominanta vieții noastre (indiferent de statutul civil), într-o continuă apropiere de Dumnezeul cel Viu.
Pe aceeași linie, autorul susține că îmbunătățirea căsniciilor noastre are de-a face cu îmbunătățirea rugăciunilor. Există o legătură nevăzută între închinare și relația conjugală. Pe cât pare de intangibilă această legătură, pe atât este de importantă, definitorie chiar. Maturitatea spirituală este ma importantă decât pretența la fericire, iar în această ecuație disciplinele spirituale au un rol major.
Comparată cu relația Dumnezeu-Israel, căsătoria este văzută ca un legământ în care ambele părți își aduc aportul. Apelând la profeția lui Osea, autorul subliniează că iubirea se învață. Ea presupune un efort susținut și desfășurat pe toate planurile: spiritual, emoțional și fizic. Până și sexualitatea poate fi citită în cheie spirituală și, în profunzimea ei, într-o notă hagiografică.
În fine, lucrarea de față arată cum principiile sănătoase ale credinței schimbă optica noastră asupra frumuseții fizice. Soții trebuie să fie conștienți de artificialitatea romantismului promovat în literatură și filme. Standardele și așteptările impuse de societatea laicizată a timpului nu corespund cu cele pretinse de Dumnezeu. O familie poate gusta fericirea (efemeră și limitată) într-o viață de om, dar va fi mereu cu gândul dincolo, spre fericirea eternă. Atunci condiția de persoană căsătorită va fi doar o amintire (dacă acolo vom opera cu amintiri?!), iar identificarea noastră cu Hristos va fi totală.
Partial de acord! E adevarat ca sotii nu vor mai fi soti in vesnicie ci doar mantuitii Domnului. Mi-a placut descrierea pe care ai facut-o cartii si as vrea sa o citesc. Imi place ideea unei carti despre viata de familie care promoveaza sfintenia inaintea iubirii. Sunt de acord si cu invatarea iubirii, atat in relatia dintre soti cat si in relatiile cu ceilalti oameni, dar…
Cum poate sa se schimbe optica noastra asupra frumusetii fizice? E normal sa avem gusturi diferite. Sunt de acord ca o iubire adevarata trece dincolo de aspectul fizic, dar fara sa iti placa cineva, e greu sa il accepti ca pertener de viata.
Aspectul fizic se schimba odata cu varsta si cu toate acestea dragostea dintre cei doi creste, dar sa privesti o persoana care iti repugna ca aspect si sa te casatoresti cu ea, mi se pare o monstruozitate. Eu cred ca orice iubire( si aici ma refer la iubirea care presupune apoi si unire fizica) trebuie sa se bazeze pe „imi place”. Nu cred ca o relatie care incepe cu „nu mi se pare frumos/ frumoasa, dar asta nu conteaza” va experimenta iubirea.
Bună precizarea ta. Acesta e și spiritul în care merge autorul. El nu spune că frumusețea fizică nu are nici un rost, ba dimpotrivă. Ce vrea el să arate este cum, în această industrie a frumuseții, mulți sunt tentați să pună aspectul deasupra caracterului. E o chestiune de nuanță așadar.
Încolo, îți doresc o lectură plăcută a cărții. Dacă nu e prea mult, m-aș bucura să primesc un feed-back de la tine după ce o termini de citit.
Alese binecuvântări.