Literatura memorialistică românească ar fi mai săracă fără această carte. Semnată de Ion Ianoși, eminent filozof, scriitor și traducător din limba rusă, lucrarea descrie o personalitate complexă și vivace. Datorăm lui Ianoși editarea și recenzarea celor mai mari autori ruși, dar și un volum impresionant de texte literare și critice pe diferite subiecte.
După alte lucrări cu caracter autobiografic (Secolul nostru cel de toate zilele, 1979; Opțiuni, 1980), iată aici, în sfârșit, o integrală a amintirilor. Marele intelectual român de origine evreiască se lasă provocat de propriul trecut, am putea spune. S-au întâmplat prea multe ca să nu fie povestite, ca să nu mai zicem că unele au fost deja atât de răstălmăcite, așa că trebuie îndreptate într-un fel. Așa cum spune în introducere, „util îmi pare să urmăresc pe firul vremii, cu precădere, fapte, întâmplări, situații și destine. Consemnându-le, le comentez doar rareori. Evit, pe cât pot, enunțurile apodictice. Las verdictele în seama materialului probator.”
Amintirile din aceată carte se deapănă cursiv, elegant și candid. Nu lipsește umorul, dar nici gravitatea. Fără patimă sau frivolitate, autorul scrie cu inima, stimulând în permanență discernământul cititorului. E o carte care te respectă, ușor de lecturat, plină de învățăminte. O împletire splendidă între particular și general, între istoria „mare” și cea „mică”, particulară. Merită savurată!