Fără îndoială că Martyn Lloyd-Jones a fost una dintre cele mai impozante figuri ale secolului XIX. Fără el mișcarea evanghelică ar fi fost mult mai săracă, iar Anglia ar fi pierdut un slujitor cu adevărat prolific. Recitind Depresia spirituală (Perla Suferinței, Suceava, 2006), dau peste un fragment confesiv. Lloyd-Jones își afirmă chemarea cu naturalețe și multă seriozitate.
Iată ce spune:
O mare parte din chemarea mea în misiune este să accentuez importanța intelectului și a rațiunii în legătură cu credința; deși  susțin în continuare acest lucru, nu diminuez importanța sentimentelor, a emoțiilor și a sensibilității. Suntem făcuți în așa fel încât ele joacă un rol important în viața noastră. Una dintre problemele mari din viața noastră în această lume, nu numai ale creștinilor dar și ale celorlalți oameni, este mânuirea corectă a sentimentelor și emoțiilor. Dezastrul, tragedia, nefericirea care se găsesc în lume sunt rezultatul unei proaste dirijări a propriilor sentimente! Omul este construit în așa fel încât sentimentele predomină, și poate că un lucru pe care regenerarea și nașterea din nou îl aduc în viețile noastre este să așeze mintea, emoțiile și voința la locul potrivit.