Caracterul didactic al ereziei

C

Apărută odată cu creștinismul și dezvoltându-se în umbra acestuia, erezia este – indirect – foarte importantă. Ea provoacă în mod necesar gândirea creștină, o modelează și îi ascute argumentele. Apologetica ar fi de neconceput fără atacurile subtile ale învățăturile false, iar o parte însemnată din scrierile creștine n-ar fi existat.

În lucrarea sa Despre adevărata religie, Augustin arată cum – prin ricoșeu – marile erezii au un efect igienic asupra credinței autentice. Mai întâi se dă criteriul adevărului: Căci orice lucru, fie substanță, fie esență, fie natură, sau, dacă ar putea fi denumit mai bine printr-un alt cuvânt, are în același timp aceste trei poroprietăți: să fie unic, să se distingă prin formă proprie de celelalte și să nu se abată de la ordinea universală. Dacă ereziile sunt multe (și au capacitatea de a se multiplica incontrolabil), Adevărul are unicitatea sa intrinsecă, deosebindu-se de alte concepte, dar integrându-se în acea ordo mundis.

Odată postulat principiul, se poate vorbi despre erezie în termeni educativi. Se pleacă de la partidele din Corint, care aveau menirea de a-i evidenția pe cei buni. Augustin numește asta o favoare a providenței, care acționează pe două planuri: (1) Trezirea interesului celor neconvertiți; (2) Educându-i pe cei convertiți dar necrescuți spiritual. În Biserică sunt nenumărați bărbați plăcuți lui Dumnezeu, dar – cât timp, încântați de umbrele necunoașterii noastre, preferăm să dormim decât să contemplăm lumina adevărului – ei nu se arată între noi. De aceea mulți, ca să vadă și să se bucure de ziua lui Dumnezeu, sunt treziți din somn de eretici. Această TREZIRE ar fi imposibilă fără provocoarea eretică a fiecărei generații. Oamenii nu și-ar mai pune în mod serios întrebări, dar nici creștinii cumsecade nu s-ar înflăcăra în ale cunoașterii.

În scop didactic, trebuie să ne folosim chiar și de eretici – conclude Augustin. Desigur, nu pentru a le aproba greșelile, ci pentru a fi mai atenți și mai precauți în apărarea învățăturii creștine de capcanele lor, deși nu putem să-i îndreptăm pe ei spre mântuire. După cum ați văzut, episcopul era foarte reținut în privința recuperării acestora. Fiind incorigibilă în esența ei, erezia este văzută ca răul cel mare și definitiv. Nu greșim însă dacă le dăm o șansă, pentru că nu știm care este planul lui Dumnezeu. Intransigența lui Augstin trebuie citită în contextul marilor bătălii dogmatice ale vremii.

Scriu aceste rânduri cu gândul la situația noastră prezentă. Erezia s-a diversificat într-o asemenea măsură încât devine intimidantă. Cu adevărul Scripturii în minte și-n inimă parcă totuși ne temem. Săbiile noastre apologetice s-au tocit și au ruginit în teacă, în timp ce răul dogmatic proliferează. Știu, există multe nuanțe aici. În alte părți ale lumii, spațiul evanghelic este mult mai viu sub aspect apologetic. Noi abia ne trezim din somnolență, dar măcar de ne-am trezi. Sper ca dintre cei care mă citesc unii să se lase invadați de această urgență. Intelectualii noștri cumsecade de prin biserici ar trebui determinați întru apărarea credinței creștine, iar noi ar trebui să le asigurăm cadrul propice. Erezia este un pericol doar în măsura în care nu facem nimic. Când nu-i opunem Adevărul, ea este nocivă și distrugătoare. În caz opus, ea nu este decât un catalizator necesar și instructiv.

comentarii

  • Ar fi interesant să definim până unde o speculaţie sau un sistem de gândire poate fi extins pentru a nu fi catalogat drept erezie. Să nu uităm că contrapus cu gândirea teologică augustiniană (cel puţin o parte semnificativă a acesteia), protestantismul poate fi catalogat eretic (a se vedea, de exemplu, lupta lui Augustin împotriva donatiştilor).

    • „În scop didactic, trebuie să ne folosim chiar și de eretici – conclude Augustin. Desigur, nu pentru a le aproba greșelile, ci pentru a fi mai atenți și mai precauți în apărarea învățăturii creștine de capcanele lor, deși nu putem să-i îndreptăm pe ei spre mântuire.” – asta am gandit-o si eu zilele trecute cand am primit pe facebook recomandarea de a viziona un anume video.

      Iata un exemplu concludent de erezie didactica:

      http://www.youtube.com/watch?v=LyPxtNn90bs

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.