
Oare mai este vreun tânăr care să nu fi cântat Mă-ntorc la inima închinării, Apa-i schimbat-o în vin sau Fii binecuvântat? Comunitățile evanghelice au pus aceste imnuri în repertoriul lor obișnuit. Pe internet aceste producții muzicale se bucură de o viralitate de invidiat. Nu puțini creștini își exprimă prin astfel de cântece întreaga lor devoțiune față de Dumnezeu, se simt realmente înviorați. Nu poți, chiar dacă nu ești extaziat de gen, să nu observi aceste realități.
Pentru mine, abia acum începe partea cea mai interesantă. Editura Scriptum (Oradea) ne pune în mână experiența din spatele textelor. Lucrarea este semnată de compozitorul însuși – Matt Redman – și intitulată sugestiv: Zece mii de motive: mărturii pline de credință, speranță și recunoștință. Prefațat de Max Lucado, volumul adună mărturii personale de o delicatețe aparte. Aflăm cum a început Matt să cânte la chitară, despre familia în care a crescut, dar și despre provocările vieții sale de adult. Fiecare cântec despre care se povestește a avut în spate un moment. „Compozitorii iubesc momentul. În evoluția unui cântec, momentul este punctul acela în care totul începe să prindă contur. Secunda în care emoții de neînțeles până atunci sunt în sfârșit descifrate, clipa în care cântecul umple tăcerea așa cum nu a mai făcut-o niciodată. Ai senzația că oasele uscate încep să se adune și cântecul primește suflare de viață” – povestește el. Într-un fel, toate detaliile gravitează în jurul acestui concept al inspirației, dar o inspirație care-și află deopotrivă rădăcina și finalitatea în Dumnezeu. Totul conduce spre El, dimpreună cu inimile noastre proșternute în închinare.
Nu întâmplător spuneam că pentru mine abia acum lucrurile se limpezesc. Mai ales în ceea ce privește acest gen muzical, sunt mult mai fascinat de geneza și particularitățile cântecelor decât de cântecele propriu-zise. Nu-mi pot explica asta, dar poate ține și din cauza folosirii lor abundente și nu întotdeauna în condiții „tehince” adecvate. Să ajung însă la inima cantautorului, să percep vibrațiile acelei inimi și tânjirea cu care a fost scris fiecare vers, iată un fapt care mă încântă cu adevărat. Acesta e și motivul acestei mici recenzii. Poate a sosit vremea să mai și înțelegem ce cântăm, să mai privim spre strofele ce ni se afișează adesea în față prin lentila celui care le-a scris. Plăcerea este similară cu aceea în care, pe lângă citirea textelor Scripturii, afli detalii despre autori și context. V-o recomand!