Expresie dragă lui Nathan Corbitt, autorul cărții Răsunetul secerișului recenzată AICI. Aproape întreaga lucrare gravitează în jurul acestei idei. Deși predicat, mesajul creștin ajunge mult mai aproape de inima omului prin cântece. Secerișul Împărăției este o provocare ce ni se adresează tuturor. Trebuie doar să fim pregătiți sufletește și să avem cea mai bună determinare.
Starea inimii noastre constituie condiția spirituală a închinării. Modul în care am ales să exprimăm această stare a inimi ne-a adus diversitatea vieții de închinare, dar și conflicte destul de dese. Slujba noastră este să găsim numitorii comuni ai credinței noastre și să încercăm, în cadrul închinării noastre expresiv și prin puterea Duhului Sfânt, să depășim diferențele culturale, în timp ce ne recunoastem unicitatea. Este posibil. Să ne rugăm și să facem în așa fel încât înaintea Numelui lui Hristos să se plece orice genunchi și să mărturisească orice limbă că El este Domn și Stăpân al vieții noastre.
Conținutul, forma și atitudinea muzicii creștine reprezintă pilonii de forță. Nu poți face abstracție de cultura locală (sau națională), dar nici nu poți sacrifica mesajul de dragul ei. Echilibrul este cuvântul de ordine, iar responsabilitatea celor care produc muzică este imensă.
Arta muzicală este un dar valoros și necesar în Împărăție. Ea slujește nu pentru că noi manipulăm rezultatele, ci pentru că facem tot posibilul să-L slujim pe Dumnezeu, cu care avem o relație vie și care dorește să aducem un cântec care să Îi fie supus Lui.
Privită în felul acesta, muzica bisericească nu mai devine o parte inevitabilă al programelor, ci prilej nimerit în care toți se închină. Deși atât de diferit din punct de vedere stilistic, mulțimea credincioșilor își exprimă trăirile și convingerile prin fiecare cântec. Muzica funcționează ca proclamare atunci când declară și comunică un mesaj simplu al mântuirii – spunea Corbitt. Ca o consecință logică, muzica din interiorul bisericilor va simți nevoia să treacă dincolo de ziduri. Într-o lume poluată fonic până la exasperare, muzica ce poartă în ea mesajul salvării trebuie răspândită cu toată bucuria. Fără să conștientizeze, oamenii au nevoie de răspusul adevărat la dilemele lor. Unele existențiale, aceste dileme se transformă în frustrări și apoi capătă proporțiile unor drame. Muzica creștină trebuie să fie autentică și atrăgătoare deopotrivă. Ea trebuie să-i întâmpine pe semenii noștri în cele mai variate contexte. Iată provocarea:
Muzicienii sunt chemați să slujească cu credincioșie dincolo de platforma corului și de microfonul amvonului, printre cei marginalizați.