În anul 1831, reputatul om de cultură francez, Alphonse de Lamartine, scria:
Înainte de sfârșitul acestui acestui secol, juranlismul va acapara pe de-a-ntregul tiparul – întreaga gândire umană. Gândul se va răspândi în toată lumea cu viteza luminii, instantaneu conceput, scris instantaneu și tot astfel înțeles. El va înveli pământul de la un pol la celălalt – brusc, instantaneu, arzând cu fervoarea sufletului din care a izbucnit mai întâi. Acesta va fi imperiul cuvântului omenesc în toată plinătatea lui. Gândul nu va avea timp să se coacă, să se acumuleze în formă de carte – cartea va sosi prea târziu. Singura carte posibilă de acum înainte este ziarul.
Din fericire Lamartine s-a înșelat. Cartea a supraviețuit! Dar ce vom spune noi dacă punem în locul ziarului internetul? Ce viitor preconizăm cărții față în față cu acest sorb virtual? Evident, mă refer la cartea-ca-obiect, nu la varianta electronică a ei. Vom avea cărți doar de colecție sau de pus la păstrare într-un fel de muzee? Probabil!
În tot cazul, mintea umană și-a schimbat paradigmele. Gradul de suprficialitate este într-o continuă creștere, lectura și scriitura și-au modificat substanța, iar felul în care procesăm informația s-a schimbat. Și toate acestea vor fi întru bine? Cine va câștiga pe termen lung? Iată întrebări ce nasc alte întrebări… dar prea puține răspunsuri.