Domnița din imagine se numește Irma Grese și a fost una dintre torționarele cele mai harnice ale regimului nazist. A acționat la Aushwitz și era supranumită Hiena sau, după unii, îngerul blond de la Auschwitz. Abuzată de mică, această ființă a avut o copilărie marcată de traume și suferință. La 12 mama ei s-a sinucis, iar tumultul emoțional al fetiței a atins cote maxime. A încercat mereu să se adapteze la viață, să-și afle propriul drum, dar n-a reușit. Simțea cum tentativele ei erau sortite eșecului, iar viața parcă-i stătea împotrivă.
Toate s-au rezolvat, într-un fel, când a aderat la ideile naziste. Și-a găsit refugiul în utopiile unui sistem totalitar, deși tatăl ei s-a opus cât a putut acestei adeziuni. I-a interzis ani la rând înscrierea în Liga Fetelor Germane (o binecunoscută organizație hitleristă), dar, până la urmă, fata a fost de neoprit. S-a infiltrat în rândurile membrilor SS, dând dovadă de multă convingere, sârg și vehemență. Urmează cursurile pentru a deveni gardian, iar în martie 1943 este transferată la Auschwitz. I se încredințează nu mai puțin de 30.000 de prizoniere, ocupând a doua poziție de autoritate în lagăr. A schingiuit și a ucis atâtea deținute cât niciodată n-a fost în stare să le numere. Supraviețuitoarele povestesc despre o ură fără margini și despre metode macabre de tortură. Iar după ce, în 1945 a fost capturată de armata britanică, în timpul procesului, s-a dovedit cea mai sfidătoare dintre toți inculpații. A primit pedeaspa cu moartea, iar martorii povestesc faptul că nu a schițat niciun gest. Înainte de a fi executată era auzită fredonând cântece naziste și, după câte se pare, fără să regrete nimic din ce a făcut.
Iată cum un om – chiar o femeie – poate fi înrăită în mod sistematic. Apoi, după ce viața oricum fusese crudă cu ea, intră într-un sistem totalitar, cadrul este deja „perfect”. Nazismul i-a venit Irmei precum o mânușă, dar – din păcate – în sensul tragic al cuvântului. Dincolo de atrocitățile comise, ne surprinde faptul că n-a regretat nimic și nu a schițat nici cel mai mic gest de vinovăție. A răspândit în jur numai ură și durere, încercând, probabil, să se răzbune pe propria soartă. În loc să învingă răul prin bine, a continuat să persiste în rău până la autodistrugere. E trist, dar istoria recentă cunoaște și astfel de cazuri!