Grozăviile istoriei promovează eroi. Cu cât derapajele sunt mai jalnice, iar efectele mai dezastruoase, cu atât iese la iveală o ceată de oameni a căror dârzenie uimește de-a dreptul. În mijlocul lașității și al proastei adaptări, unii știu să-și găsească, în cele din urmă, drumul. Acest drum înseamnă demnitate și vehemență, un amestec fericit din care – de altfel – sunt croite marile personalități. Protagoniștii acestor fapte mari sunt intransigenți cu vremea lor, o citează într-un proces al adevărului, dar se dovedesc plini de respect pentru cei slabi și neajutorați. Luciditatea este cuvântul de ordine, secretul care-i face cu adevărat diferiți.
Unul dintre aceste personalități a fost, fără îndoială, Dietrich Bonhoeffer (1906-1945). De curând, editura Scriptum a pus la dispoziția cititorilor prima biografie consistentă a teologului german, fapt care trebuie salutat cum se cuvine. Intitulată Bonhoeffer: pastor, martir, profet, spion, lucrarea este semnată de teologul american, decan la King’s College New York, Eric Metaxas. Lucrarea depășește 700 de pagini și conține mărturii concludente din viața lui Dietrich începând cu perioada copilăriei și sfârșind cu martirajul de care s-a învrednicit. Nu lipsesc nici fotografiile de familie, acele ipostaze care vorbesc despre o lume apusă, dar cu atât mai interesantă și pură.
Personajul este bine ancorat în realitatea timpului său. Poate acesta este punctul forte al volumului de față. Metaxas reușește să picteze în culori vii membrii familiei Bohnhoeffer, dar și persoanele din anturajul acestora. Avem, de fapt, o frescă istorică de bună calitate, o monografie scrisă cu inima și nu doar cu mintea. Autorul dovedește un simț al detaliului remarcabil (vezi micile pasiuni ale lui Dietrich, secretele dezvăluite de scrisori, destăinuirile prietenilor). Bine documentat, el reușește să-l recompună pe Dietrich din toate sursele posibile: jurnal, corespondență, biografii etc. Totul însă în cea mai deplină naturalețe, fără ca cititorul să fie dădăcit în vreun fel. Picanteriile delicioase ce ne sunt oferite nu viciază ansamblul, nici ritmul bine temperat al scriiturii. Ai pur și simplu impresia, după ce isprăvești cartea, că tot ce este esențial s-a spus, că orice adăugire ar fi încărcat structura și ar fi stricat-o.
Ar mai fi două merite ale biografului ce merită semnalate. Primul este acela că „omul Dietrich” prevalează în raport cu „teologul Dietrich”. Volumul nu este o exegeză a gândirii teologului german, ci mai degrabă o călăuză prin labirintul acestei gândiri. Ne sunt comunicate liniile de forță, accentele și tendințele. Cine își dorește o aprofundare a teologiei propriu-zise trebuie să facă următorii pași, adică să studieze lucrări specifice. Al doilea merit se referă la aprecierea caracterului înaintea harismei. Deși foarte talentat, Dietrich ne este descris întâi de toate din perspectiva caracterului său, prin prisma educației de care a avut parte în familie și a experienței sale spirituale. Nu ceea ce face personajul este important (deși, cum știm, n-a trecut degeaba prin lume!), ci ceea ce este el. Plămada din care se alcătuiește fibra unui asemenea erou interesează și nu prestația care, în fond, nu era decât o consecință a caracterului.
Lectura unei asemenea biografii este energizantă. E încurajator să afli cum mari oameni ai lui Dumnezeu, în vremuri de mare încercare pentru Europa, au rămas fideli principiilor Scripturii. E reconfortant să știi că, indiferent de riscuri, au fost și cățiva care nu s-au compromis, care n-au făcut jocul murdar al lui Hitler. Ca părinți, e important să aflăm că educația temeinică este foarte importantă pentru generația copiilor noștri. Și, nu în ultimul rând, ca slujitori e motivator să vezi cum au biruit și alții. Viața și lucrarea lui Dietrich Bonhoeffer poate smeri pe oricine are impresii prea bune despre sine, dar poate și oferi speranță celor greu încercați în slujirea lor. Aprecieri editurii pentru acest curaj, dar și celor care vor lectura o asemenea capodoperă. Merită!