Putem privi anul 2015 drept o metaforă a dăruirii. Pe când era nou-nouț, cu desaga plină de zile, ni se părea atât de bogat. Numai că, din acest preaplin, 2015 ne-a tot dat din ele. Cu o generozitate pilduitoare, nu s-a zgârcit deloc, ci ne-a cadorisit cu sute de zile până în prezent. Acum doar asta i-a mai rămas, ultima; și se pare că ne-o oferă cu aceeași mărinimie. E atât de împuținat că nu-l mai recunoști. Bogatul a devenit sărac pentru că ni s-a oferit rupând din el zi după zi.
Deasupra acestei matematici, noi percepem scurgerea timpului în providența ei. Dăruirea anului nu este decât interfața bunătății lui Dumnezeu. Faptul că suntem în viață azi confirmă credincioșia lui Dumnezeu de ieri. Faptul că putem să privim cu speranță spre un mâine, confirmă aceeași credincioșie divină. Pe măsură ce acumulăm mai multe zile ar trebui să fim și mai recunoscători. Niciuna nu ni se cuvine dacă ar fi să analizăm lucrurile în profunzimea lor. Totul este har, favoare și bunăvoință de dincolo de noi. Ceva mai presus de puterea noastră de înțelegere dă timpului o valoare crescândă. Ne privim și nu ne vine să credem. Privim anul și ni se întâmplă la fel. Când s-a dus și acesta? Parcă nu ni se mai dă răgaz. Acum e 1 ianuarie… imediat ne trezim în 31 decembrie.
Nu știu cum ar trebui să ne desprindem de 2015. Aceeași dilemă am resimțit-o și în anii trecuți. Probabil la fel va fi și în viitor. Știu doar că nu trebuie să mă întristez peste măsură. Anul ce s-a dus și-a avut rostul lui în viața mea. Nimic n-a fost întâmplător, așa că e bine să privesc lucrurile ca atare. Pe de altă parte, n-ar trebui să fiu nici prea optimist pentru viitor. N-ar trebui să emit pretenții în avans, ca și cum anul ce vine mi se cuvine oarecum. Trebuie doar să-mi păstrez speranța și s-o ancorez în Dumnezeu. Doar El este deasupra timpului, prin urmare doar El știe mai bine ce și cum. Iar dacă ar trebui să iau o hotărâre, atunci trebuie să-i aduc în discuție pe cei dragi. Îmi doresc să-i iubesc mai bine și mai dovedit pe cei din jurul meu. Zilele ce mi-au mai rămas vreau să le trăiesc în acești termeni.
Să nu fiu înțeles greșit. Cele de mai sus nu înseamnă rețetă pentru nimeni. Fiecare se descurcă pe pielea lui. Trecerea timpului este chiar o chestiune personală. Doar că, orice variantă alegeți, nu-L scoate-ți din ecuație pe Dumnezeu. Dimpotrivă! Puneți-L în centrul vieții, al activităților și planurilor voastre. Acesta e locul ce I se cuvine. Deși anul 2015 s-a împuținat până la dispariție, Dumnezeul cel veșnic va rămâne de-a pururi. De El să ne agățăm cu inima și mintea noastră, pe El să-L slujim cu ardoare. Ne-a creat și ne-a mântuit, așa că merită întreaga noastră devoțiune. Slavă Lui!