Totul va începe printr-o revoluţie demografică. Exceptând cazul cine ştie cărei catastrofe de proporţii, în 2050, Pământul va fi locuit de 9,5 miliarde de oameni, aşadar cu 3 miliarde mai mult decât azi. Speranţa de viaţă în ţările cele mai bogate se va apropia de 100 de ani; natalitatea va stagna, rămânând foarte probabil aproape de pragul reproducţiei. În consecinţă, omenirea va îmbătrâni. Vom număra cu 360 de milioane de locuitori mai mulţi în China, cu 600 de milioane mai mulţi în India, cu 100 de milioane mai mulţi în Nigeria şi în Bangladesh, cu 80 de milioane mai mulţi în Statele Unite, cu 9 milioane mai mulţi în Franţa, cu 10 milioane mai puţini în Germania şi, poate, cu 30 de milioane mai puţini în Rusia. Două treimi dintre locuitorii planetei vor trăi în oraşe, a căror populaţie se va dubla tot aşa cum ar trebui să se dubleze cantitatea de energie şi de produse agricole consumate. Numărul persoanelor adulte din câmpul muncii se va dubla şi el; mai mult de două treimi dintre copiii născuţi în acest an vor trăi în cele mai sărace douăzeci de ţări.
(Fragment din Scurtă istorie a viitorului, de Jacques Attali,
Polirom, Iași, 2016.)