
La fel și neamul broaștelor cel respingător la vedere și gălăgios, cu viață îndoită (amfibie), trăind și în apă și pe uscat, care se târăște și sare și se strecoară prin casele și prin paturile și pe mesele egiptenilor, de viața evreilor nu se atinge. Asemenea neamului broaștelor sunt cugetările rele, aducătoare de stricăciune, din inima murdară a unor oameni, ce-și iau viața din ea ca dintr-un noroi. Aceste broaște locuiesc în casele celor care viețuiesc asemenea egiptenilor, prin voia lor proprie; ele nu se feresc să se arate nici pe mese, nici pe paturi, ba pătrund și în cămările pline de toate lucrurile îngrămădite acolo. Și într-adevăr când vezi viața murdară și desfrânată, născută cu adevărat din tină și noroi și care prin imitarea acestei vietăți, în modul ei de viață, nu rămâne în niciuna din cele două firi, te întrebi: Ce este ea de fapt? Pentru că cel ce duce o astfel de viață, fiind om după fire se face animal după patimă și astfel arată un chip de viață îndoit, sau de două feluri. Și vei întâlni la el semnele acestei boli nu numai în pat, dar și la masă și în cămări și în toată locuința. Căci unul ca acesta își întipărește în toate desfrânarea, prin tot ce face, încât ușor recunosc toți, prin cele văzute, viața celui desfrânat și a celui curat. Fiindcă în locuința celui dintâi, pe zidurile spoite cu var se pot vedea în chipurile făurite de artă mijloacele de ațâțare a plăcerii pătimașe, prin care firea își amintește de boala ei, prin vederea acestor produse ale necuviinței furișându-se în suflet patima. Dimpotrivă, în viața celui neprihănit se poate vedea toată paza și grija de a-și ține curat și ochiul, de vederile ce aprind patima. De asemenea, masa celui neprihănit este curată și ușoară, pe când masa celui ce se târăște în viața înnoroită și asemenea broaștelor e încărcată de cărnuri. Și dacă i-ai cerceta cămările, adică cele ascunse și tăinuite ale vieții, ai vedea și mai multă îngrămădire de broaște adunate acolo.
(Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, de Grigorie de Nyssa, trad. Dumitru Stăniloae și Ioan Buga, PSB 29, Scrieri. Partea întâia, București, 1982, pp. 51-52)