Botezul creștin în Evul Mediu

B

După legalizarea creștinismului sub Constantin cel Mare, botezul se administrează tot mai mult copiilor. Deși există dovezi că și înainte de acest moment se botezau copiii, cam de la acastă dată pedobatismul își intră, să zicem, în drepturi. În Perioada Scolastică însă (mijlocul Evului Mediu), o altă problemă se ridică tot mai stringent: legitimitatea botezului în masă. Era vorba de națiuni ale căror regi sau prinți aderau la creștinism, iar apoi toți oamenii ar fi fost oarecum obligați să fie botezați.

Așa s-au născut cele două perspective: una susținută de Toma din Aquino și cealaltă de Duns Scotus. În primul caz, Toma atrăgea atenția că doar autoritatea parentală este legitimă și aceasta doar în dreptul propriilor copii. Reglementările pe care le propunea marele teolog erau foarte clare și decurgeau dintr-o tradiție puternică. Deja erau sute de ani de când Biserica proceda la botezul copiilor, iar mișcarea creștină se perpetua astfel din generație în generație. În al doilea caz, Scotus făcea un pas mai departe. Bazându-se pe logica lucrurilor, el spunea că dacă părinții au autoritate asupra copiilor, de ce n-ar avea și regii asupra supușilor. Dacă oricum cel puternic decide asupra celui slab, iar dacă situația majorității oamenilor este una servilă în raport cu autoritatea, de ce nu s-ar putea administra botezul în masă?! N-ar trebui să avem nici o reținere în acest sens, ba dimpotrivă ar trebui să ne felicităm că am dus lucrurile mai departe.

Între aceste două școli de gândire au fost multe polemici. Botezul etnic – să-l numim așa – nu a fost decât unul dintre subiecte. Totuși, datorită faptului că era un subiect pe cât de teoretic pe atât de practic, el s-a bucurat de o atenție specială. Pe termen lung, Duns Scotus a învins. Tot mai multe națiuni au fost încreștinate în felul acesta, tot mai multe regiuni au fost trecute prin apa botezului pentru că mai marii deja au făcut-o.

În concluzie aș dori să rămânem în spiritul Scripturii. Nici o variantă și nici cealaltă nu este susținută de Cuvântul lui Dumnezeu. Ambele sunt expresia unui derapaj, doar că sunt aplicate pe categorii diferite de persoane. Fie că-l botezi pe om când e mic, deci când nu pricepe despre ce-i vorba; fie că-l botezi adult dar fără convertire personală, rezultatul e același. O mai mare fidelitate față de Biblie ar fi ținut actul botezului pe făgașul corect. Pedobaptismul și etnobaptismul a generat multe și adânci neajunsuri vieții de credință. Lucrul acesta îl putem vedea în multe zone ale lumii sau, mai concret, în jurul nostru… în viața de zi cu zi.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.