După legalizarea creștinismului sub Constantin cel Mare, botezul se administrează tot mai mult copiilor. Deși există dovezi că și înainte de acest moment se botezau copiii, cam de la acastă dată pedobatismul își intră, să zicem, în drepturi. În Perioada Scolastică însă (mijlocul Evului Mediu), o altă problemă se ridică tot mai stringent: legitimitatea botezului în masă. Era vorba de națiuni ale căror regi sau prinți aderau la creștinism, iar apoi toți oamenii ar fi fost oarecum obligați să fie botezați.
Așa s-au născut cele două perspective: una susținută de Toma din Aquino și cealaltă de Duns Scotus. În primul caz, Toma atrăgea atenția că doar autoritatea parentală este legitimă și aceasta doar în dreptul propriilor copii. Reglementările pe care le propunea marele teolog erau foarte clare și decurgeau dintr-o tradiție puternică. Deja erau sute de ani de când Biserica proceda la botezul copiilor, iar mișcarea creștină se perpetua astfel din generație în generație. În al doilea caz, Scotus făcea un pas mai departe. Bazându-se pe logica lucrurilor, el spunea că dacă părinții au autoritate asupra copiilor, de ce n-ar avea și regii asupra supușilor. Dacă oricum cel puternic decide asupra celui slab, iar dacă situația majorității oamenilor este una servilă în raport cu autoritatea, de ce nu s-ar putea administra botezul în masă?! N-ar trebui să avem nici o reținere în acest sens, ba dimpotrivă ar trebui să ne felicităm că am dus lucrurile mai departe.
ÃŽntre aceste două È™coli de gândire au fost multe polemici. Botezul etnic – să-l numim aÈ™a – nu a fost decât unul dintre subiecte. TotuÈ™i, datorită faptului că era un subiect pe cât de teoretic pe atât de practic, el s-a bucurat de o atenÈ›ie specială. Pe termen lung, Duns Scotus a învins. Tot mai multe naÈ›iuni au fost încreÈ™tinate în felul acesta, tot mai multe regiuni au fost trecute prin apa botezului pentru că mai marii deja au făcut-o.
ÃŽn concluzie aÈ™ dori să rămânem în spiritul Scripturii. Nici o variantă È™i nici cealaltă nu este susÈ›inută de Cuvântul lui Dumnezeu. Ambele sunt expresia unui derapaj, doar că sunt aplicate pe categorii diferite de persoane. Fie că-l botezi pe om când e mic, deci când nu pricepe despre ce-i vorba; fie că-l botezi adult dar fără convertire personală, rezultatul e acelaÈ™i. O mai mare fidelitate față de Biblie ar fi È›inut actul botezului pe făgaÈ™ul corect. Pedobaptismul È™i etnobaptismul a generat multe È™i adânci neajunsuri vieÈ›ii de credință. Lucrul acesta îl putem vedea în multe zone ale lumii sau, mai concret, în jurul nostru… în viaÈ›a de zi cu zi.