Pentru că sărbătoarea Cincizecimii ne este încă proaspătă în minte, vă ofer viziunea profesorului Gilbert Bilezekian asupra Bisericii Primare. Cuvintele redate mai jos au fost rostite la finalul unui curs la care participa – destul de plictisit – unul dintre cei mai prolifici slujitori contemporani: Bill Hybels. După cum vom conclude, tabloul creionat de profesor a avut un impact decisiv în teologia lui Hybels.
Dragii mei studenți,
A existat odată o comunitate de credincioși care au fost așa atât de devotați lui Dumnezeu încât întreaga lor viață a fost plină de puterea lui Dumnezeu.
În acel grup de urmași ai lui Hristos, credincioșii se iubeau unii pe alții cu un mod total diferit de dragoste. Au lăsat deoparte măștile și și-au deschis în totalitate viețile unii altora. Au râs și au plâns împreună, s-au rugat și au cântat împreună și au slujit împreună într-o comunitate creștină autentică.
Cei care aveau mai mult împărțeau cu cei care aveau mai puțin, elimnând astfel barierele socio-economice. Legăturile dintre oameni erau atât de strânse încât a dispărut prăpastia dintre sexe și rase, iar diferențele culturale erau prilej de bucurie.
Capitolul 2 din Faptele Apostolilor ne spune că acea comunitate de credincioși, acea biserică a oferit asupra vieții o perspectivă atât de frumoasă încât oamenii au rămas înmărmuriți. Această perspectivă era atât de îndrăzneață, de stimulatoare și de dinamică încât nu au putut rezista puterii ei de atracție. Versetul 47 ne spune că Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.