În urma unui sondaj de opinie, aflăm că Biblia se află pe locul doi în preferințele românilor. Pe locul I a ieșit Pe aripile vântului (3,02%), iar pe următoarele, Moromeții, Cel mai iubit dintre pământeni, Cei trei mușchetari, Shogun. Cărțile cu conținut religios sunt preferate de doar 6% din publicul cititor. Consumatorii de beletristică se duc în primul rând spre romanele polițiste (12%) și spre cele de dragoste (10%).
Numărul românilor care citesc este aproximativ egal cu cel al românilor care nu citesc. Despre 22% aflăm că nu citesc deloc, iar, la polul opus, moldovenii sunt cei mai rapizi cititori (o carte în câteva ore). Cele două tabere sunt oarecum simetrice, iar necititorii depășesc un sfert din numărul total al celor chestionați. Cam acesta este tabloul, iar consecințele vor fi pe măsură. Un popor care face din apartenența la creștinism o demagogie națională, așezarea Bibliei pe locul doi mi se pare flagrantă. Oricare ar fi titlul așezat în capul preferințelor, cred că secundaritatea Bibliei spune ceva. Asistăm la un hiatus între declarație și practică; între ceea ce spunem cu aplomb și facem în mod uzual. N-ar fi pentru prima dată, iar astfel de atitudini ne definesc tot mai mult.
Nu aș vrea să ne lamentăm. Mai degrabă aș propune să ne gândim la tehnici de promovare a Bibliei. Cartea Cărților are, cred, nevoie de mai multă vizibilitate în spațiul public. Deși sună primejdios să legi Biblia de industria publicitară, cred că se poate găsi o soluție. Ar trebui să începem cu cei mai silitori cititori ai ei. Cine citește este credibil și poate influența. Am cunoscut mulți tineri care s-au apucat de lectură după ce au văzut cu persoane diferite (unele în vârstă), își dedică ore bune din zi cititului. Puterea exemplului ar trebui exploatată. Apoi, ar trebui să folosim metode inteligente de a ne atrage semenii spre lecturi esențiale. Să nu citești deloc e o pierdere, dar să citești toată viața cărți de mâna a doua mi se pare extrem de riscant. Marii oameni ai istoriei au făcut din Cuvântul lui Dumnezeu cartea lor de căpătâi, poate ar trebui să învățăm și noi, cât mai mulți, acest mare adevăr.
Mi-ați confirmat o temere de-a mea referitor la un așa zis clasament al preferințelor concetățenilor noștri în ce privește lectura. În opoziție cu această statistică dureroasă nu am putut să nu mă gândesc la poporul evreu unde studierea Torei era elementul central în jurul căreia și pe care se clădea restul învățăturii.
Mi-a plăcut foarte mult modul în care ați scris articolul. Deși a început cu o prezentare a realității, a urmat o pledoarie pentru Scriptură în urma căreia ați lansat frumoasa provocare de a crea circumstanțe în care să promovăm Biblia și principiile creștine!
Să ne ajute Dumnezeu!
Mulțumesc,