Bătălia credinței și cea electorală

B

Votul este mai puternic decât glonțul – ne aviza Abraham Lincoln. Democrația înseamnă ca, din când în când, să ai puterea de a-ți spune opinia. Organizat și în scris; după ce stai la coadă și zâmbești civilizat, intri în cabina de vot. Convins până în ultima fibră sau încă nehotărât, aplici ștampila. Ce iese din toată povestea asta vei vedea în viitor. Însă drumul până aici poate fi plin de peripeții.

Izul balcanic al democrației noastre continuă să persiste. Biserica majoritară poate deveni, prin preoții ei, o masă electorală numai bună de manevrat. Doar e majoritară, nu?! Evident, și confesiunile minoritare au derapajele lor în această privință. În principiu, Biserica este apolitică (în teorie) și partizană (în practică). Cotidianul.ro face o analiză interesantă în legătură cu preoții care devin agenți electorari (sub acoperire, se înțelege). În schimbul unor foloase bănești sau de altă natură, fețele bisericești intră într-un joc jenant. Persuasiunea presei scoate la iveală o întreagă industrie. Mașinăria aducătoare de voturi merge ca unsă. Călugări, preoți și chiar vânzătoarele de lumânări cedează la doar câteva minute în fața reporterilor deghizați.

Dacă-i iei Bisericii și ultima sclipire transcendentă, oare ce mai rămâne de ea?!  Apostolul Pavel o privea drept reprezentanta Cerului pe Pământ. Orice formă de cârdășie politică este clar înfierată în textul biblic. Să fim bine înțeleși: nu sunt împotriva implicării intelectualilor noștri în politică. Dar, odată ce ai acceptat o slujire sacerdotală, suie-te pe munte. Adu mesajul Domnului proaspăt și fără amestecuri politice. Dacă ne pierdem din vedere statutul de ambasadori ai altei Împărății, cred că am pierdut totul… Contează mai puțin că românii își vor pierde încrederea până și în Biserică; tragic este că Cel care ne-a tocmit nu e mulțumit. Vai de cel prin care vine ispita (și aici înțeleg politicienii în pragul alegerilor), dar vai și de aceia care știu mult și se compromit (aici e vorba de orice slujitor eclesial de pe la noi). Doamne ai milă!

comentarii

  • E un subiect care va disparea(adica rezolvarea lui) din biserica neoprotestanta. De ce? Pt ca deja totul e o afurisita de politica.

  • Pai daca totul ar fi altfel credeti-ma, dar va rog credeti-ma ca articole de genu asta nu ar exista. Eu ma feresc de orice generalizare sau nu, dar unde gasesc particularitatile. Unde?
    Inauguram si taiem panglici si ne numim in fel si chip inainte de nume, dar, ma tem ca la ora actuala degeaba. Se deschid biserici din rupturi tot mai des. Asta nu e politica cu nevoia unei punctari intransigente?(si dvs stiti mult mai bine) Unde stiti ca sa deschis biserica noua in orase pt ca efetiv nu mai incapeau, recent ma refer.
    Totul e „omiletic” si riguros programat mai nou si nimeni nu spune nimic.

  • Nu contest nimic din ce ai scris, Laurențiu.
    Doar atât vreau să spun: încrâncenarea nu ajută prea mult. Cred că fiecare în dreptul nostru ar trebui să răspândim lumina… în ciuda realității cotidiene.

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.