Expresia îi aparține lui Scott Peck. Este modul lui de a descrie trauma cosmică a Căderii. După ce au comis neascultarea primordială, Adam și Eva, s-au trezit pe tărâmul unei maturități dureroase. Semnul acestei maturități este conștiența. Ei devin conștienți de propria lor vinovăție și, pe cale de consecință, au parte de un adânc sentiment al rușinii. Protopărinții noștri „au devenit tot mai conștienți de ei înșiși, au ajuns să înțeleagă că acțiunile sunt urmate de consecințe și că alegerile lor vor fi pururi împovărate de responsabilitatea pe care o presupune posibilitatea de a alege.‟
Dar, odată ce păcatul primar se va fi comis, conștiența nu mai poate fi oprită. Omul își resimte propria apăsare morală, iar vinovăția nu mai poate fi eluduată. Să fie aici, în cele din urmă, o dramă?! Nici vorbă. Deși dureroasă, conștiența ne așează pe drumul căutărilor. Suntem împinși înspre soluție, iar soluția există. Așa cum omul a cedat, Dumnezeu a conceput un plan de răscumpărare. Aici intră în joc Întruparea lui Hristos. El a venit pentru a face posibilă ieșirea din cercul necruțător al conștienței. Atrofiat el însuși, liberul arbitru poate fi reașezat pe făgașul normal prin credința în Isus. Conștientizându-ne starea, putem păși temerari spre libertatea în Hristos. Din robia haosului moral, suntem așezați într-o nouă stare.
Pe de altă parte, micile insuccese ulterioare nu sunt alteceva decât provocări întru creștere. Doar eșuând învățăm despre ce e vorba cu adevărat. Viața de credință este o luptă, iar binecuvântarea acestei lupte este maturizarea noastră în Hristos. Dacă visul lui Dumnezeu pentru noi este să devenim oameni mari, statornici și neînfricați, atunci niciun preț nu e prea mare. Chiar în afara Edenului, recuperarea noastră este posibilă, iar îndumnezeirea o realitate concretă. Asistați de Duhul Sfânt, putem înainta încrezători înspre tărâmuri binecuvântate. Nu fără durere, dar sub auspicii înălțătoare, viața nostre poate deveni o binecuvântare imensă. De ce nu am privi lucrurile astfel, chiar din… deșertul maturității noastre?!