Numele-mi este tipic slav, mai precis central-european, și îl poartă de drept o păsăruică a marilor păduri ce nu îndrăgește nicicum colivia oricare ar fi ea: națională, profesională sau conjugală. Partea românească, puternică în mine, mă trage mereu înapoi… ieri… Am fost comparatist din dragoste și latinist în silă. Am to(n)t căzut „între scaune” și la bătrânețe cahir cu tuhăsul în baltă. Sunt însă tatăl unei fete minunate care poartă numele bunicii, dar care duce în spate tot Turnul Babel.
(Din Cartea cu bunici, Humanitas, 2008)
De observat candoarea d-lui profesor (pentru că A. Cizek este un mare profesor) și felul zglobiu de a-și prezenta parcursul. Pirueta onomastică este făcută cu gust, fără a încărca prezentarea. Devenirea sa profesională este prezentată cu un lux de sinceritate, subliniind încă o dată – dacă mai era nevoie – că omul face în viață și lucruri care nu-i sunt întotdeauna pe plac. Elogiul adus propriei fiice mi se pare superb!