Australopithecus Sediba

A

De la BBC – via HotNews.ro – aflu și eu despre o nouă specie umană. Se numește Australopithecus Sediba și a trăit în Africa de Sud în urmă cu 1,9 milioane de ani. Între acesta și Homo sapiens sunt mai multe verigi evolutive. Ar fi cam asa: Australopithecus sediba este tatăl lui Homo erectus, care – pe linia evoluției în sute de mii de ani – a avut un fiu: Homo labilis (sau, după alții, Homo rudolfensis). Abia apoi vine, în sfârșit, Homo sapiens care deja ne pare aproape contemporan.

Acum, după ce am scăpat de încrengătura de mai sus, trebuie să mai spunem că echipa de cercetători este condusă de profesorul Chris Stringer, iar fosilele găsite și îndelung studiate au fost expuse încă de anul trecut în muzeu. Ne putem deja minuna privind câteva fragmente osoase de-a străbunicului lui Homo sapiens (cam așa iese, dacă filiația descrisă e validă). Pătrundem astfel în măruntaiele unei preistorii multă vreme întunecată, dar care acum ni se deschide – grație științei – ca o floare în fața ochilor.

Fără a bagateliza știrea, trebuie să-mi exprim o anumită reținere. Câte rateuri a dat știința tot mai dezvoltată în ultimele două secole îmi justifică atitudinea. Dacă la asta mai adaug și aservirea ideologică a actului științific (în multe cazuri), atunci ar trebui să fiu în continuare circumspect. În fine, ascensiunea publică a evoluționismului, faptul că-n țările democratice este versiunea dominantă în școli, mă îndreptățește să privesc orice descoperire de genul ca fiind suspectă. Nu știu cum se face că majoritatea acestor descoperiri merg în direcții anti-creaționiste… Nu cred în conspirațiile ieftine, dar nici nu m-aș înghesui să-l mângâi pe creștet pe stră-, stră-,  stră- etc. etc. … al strămoșilor mei de pe plaiuri mioritice.

comentarii

  • Distinsilor, respectiva fosila nu putea fi datata cu C14. Iar despre cat de bun ori de rau este C14 ii las pe cei mai competenti decat noi sa vorbeasca, mai ales cei ce cunosc exceptiile. Tare imi e ca voi nu sunteti nici macar curiosi sa le aflati parerea. Dat ia ziceti voi care sunt diferentele cognitive observate dintre cimpanzeii bonobo si babuini? Dar diferentele dintre aparatul vocal al cimpanzeului, al unui neanderthalian si al omului modern?

    • Nu se cade, dragul meu, să te dezlănțui. Cei care mai comentează pe aici au și ei dreptul, chiar dacă – poate – nu știu așa de bine decât tine cum stă treaba cu C14, cimpanzeii, babuinii și, mai ales, aparatul neanderthalian. Iartă-mi îndrăzneala cu care te îndemn la mai multă civilitate, am făcut-o doar pentru că ai scris aici.

      • Pai draga Ghita, nu era mai corect sa raspunzi simplu Nu stiu, nu cunosc? De unde poti confirma atat de calm „Da, asa este”? Referitor la civilitate, cuvintele atent alese nu tin loc de onestitate intelectuala. Modelul meu de lucru se bazeaza pe urmatoarea directie „Celor pe care ii respecti fa-le onoarea exigentei tale”. Ti-am amintit de respectivele subiecte pentru a face pasul peste argumentatia (recunoaste sincer ca este grosiera!) de genul „Eu nu ma trag dintr-o maimuta paroasa”. Oare chiar stim ce este acea maimuta paroasa?

  • Ghita Mocan, este penibil sa vorbesti de rateurile din diferitele etape ale stiintei fara sa spui ca teoriile gresite tot de cei ce practica stiinta au fost corectate. Ti se pare descoperirea gaurilor negre un rateu? Dar tratamentele pentru cancer? Banuiesc ca Gizas avea internet la cort, nu? Ai vreo cale mai buna decat presupunere-incercare-eroare-intelegerea erorii-corectare-incercare pentru a face pasi inainte? Ia pune te rog mana pe Biblie si proiecteaza-ne un avion care merge cu Mach 4.

    • Apreciez gândurile tale (folosesc persoana a II-a singural pentru că tu așa ai ales in comentariu). Au fost articole pe blog ce arată (măcar indirect) realizările științifice. Te asigur că vor mai fi. Ca și tine și eu cred că există o sumă de descoperiri fără de care viața noastră ar fi de neconceput. Fii binecuvântat și, dacă se poate, mai puțină încrâncenare.

  • Draga Ghita, regret daca tu simti incrancenare. Dar ce cale ai cand principiul de lucru pare a fi ca doar cine nu munceste nu greseste. Poate urmaresti ce ii mai scriu Gabrielei pe Pasi: simplu, nu poti alege realitatea. Nu poti sa te prefaci ca lucrurile nu exista. In loc de zeflemea, eu as fi mai atent la capacitatea stiintei de a isi recunoaste limitele, de a se corecta, de a se auto-depasi. O chestiune care ar trebui sa va atraga atentia este ca stiinta afirma clar ca nu poti alege strict un context in care sa demonstrezi ceva si apoi sa extrapolezi la universal in siguranta, fara sa precizezi limitele teoriei si ale experimentului. Pur si simplu nu se poate. La fel si in cazul credintei, nu poti alege liber ce iti convine sa dai Domnului iar ce nu intunericului.

    • Mă bucur că nu e, potrivit afirmațiilor tale, încrâncenare. Oricine se poate înșela asupra celuilalt. Pe de altă parte, nu voi face alte precizări, oarecum așteptate de tine, legate de subiect. Dacă vei mai citi în viitor diverse articole vei putea observa că nu sunt adeptul obscurantismului și nici a cuvintelor fără sens. Asta nu înseamnă că nu greșesc/pot greși/voi greși. Fii binecuvântat!

      • Draga Ghita, stii tu de cine se spune ca se ascunde in detalii. Daca nu il scoti de acolo si iti vei consuma energia doar ca banuind pe unde ar fi, atunci il vei ajuta dandu-i sugestii pe unde sa se mai pituleasca. Fii pe pare, stiu la ce fel de raspunsuri sa ma astept. Totusi, cand vreo afirmatie intra in conflict cu realitatea, atunci sun clopotelul. Fara incrancenare.

De Ghiță Mocan

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.