Țara noastră e superbă. Avem toate formele de relief, doar că nu putem ajunge chiar peste tot. Infrastructura din turismul românesc e la pământ. În mai toate zonele ce ar putea fi exploatate mai trebuie ceva. Avem nevoie de modificări pe ici pe colo, prin părțile esențiale. Dar, cu criza asta, ce pretenții să mai ai…
Și totuși, grozăvii mai mari se intâmplă pe meleagurile noastre mioritice. O turistă franceză (însoțită de doi copii) se plimba prin Arad când, deodată, calcă în gol. Trupul i se afundă într-un canal ce nu mai avea obișnuitul capac, iar incidentul se soldează cu răni destul de grave. Cât despre spaima tinerei doamne nici nu mai avem ce povesti. Și pentru o româncă ar fi destul de terifiant, dar unei franțuzoaice care credea că așa ceva se întâmplă doar în filme (și acelea de comedie).
Nu este altă soluție decât un fel de protecție a muncii la intrarea turiștilor străini în țară. Un fel de instructaj privitor la desfășurarea în bune condiții a sejurului pe la noi. Acest caz – alături de altele asemănătoare – întunecă și mai mult șubredul turism românesc. Rând pe rând, tot mai mulți străini vor înțelege că explorarea României este un act de curaj care nu se potrivește oricui. Desigur că vom găsi explicații pentru orice. Edilii Aradului s-au și grăbit să vorbescă despre furtul de capace de canal ce sunt apoi valorificate la fier vechi. Dar, chiar și acastă scuză, este ea o rezolvare?! De ce nu cădem noi în astfel de guri de canal când vizităm burgurile din Occident?! Sper și eu – ca voi toți – într-o Românie mai puțin primejdioasă; într-o țară tot mai atrăgătoare pentru turiștii străini dar și autohtoni. Ar fi grozav!