
Fiilor, ascultați-mă pe mine, părintele vostru, și purtați-vă astfel încât să vă mântuiți. Că Domnul l-a cinstit pe tată să fie peste fii și a întărit dreptul mamei asupra copiilor. Cel care-și cinstește tatăl își ispășește păcatul, iar cel care-și cinstește mama este asemenea celui ce-și agonisește comoară; cel care-și cinstește tatăl se va veseli în propriii săi fii și-n ziua rugăciunii sale va fi auzit; cel care-și slăvește tatăl va avea viață lungă, iar cel ce ascultă de Domnul își va alina mama. Cel ce se teme de Domnul își cinstește tatăl și le va sluji părinților ca unor stăpâni. În faptă și-n cuvânt cinstește-l pe tatăl tău, astfel ca binecuvântarea lui să vină peste tine; căci binecuvântarea tatălui întărește casele copiilor, dar blestemul mamei dezrădăcinează temeliile. Nu te slăvi pe tine întru necinstea tatălui tău, căci necinstea tatălui tău nu-ți este ție slavă; căci slava omului vine din cinstea tatălui său, iar mama fără cinste este ocara copiilor ei. Fiule, ajută-l pe tatăl tău în bătrânețea lui și nu-l întrista atât cât trăiește. Chiar dacă înțelegerea îi slăbește, fii îngăduitor și nu-l disprețui când tu ești în putere. Căci alinarea dăruită părintelui nu va fi uitată și, în ciuda păcatelor tale, te va întări; în ziua necazului tău își va aminti de tine: ca a gheața când e cald, așa ți se vor topi păcatele. Cel care-și părăsește tatăl e ca un blasfemiator, iar cel care-și mânie mama e un blestemat al Domnului.
(Înțelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah, cap. 6.1-16 trad. Bartolomeu Valeriu Anania)