Categoria

Eseuri

E

Cartea lui Tobit

Ocolită sau superficial studiată, cartea lui Tobit este totuși singura relatare (ce ni s-a păstrat) din exilul asirian. Aflată între cărțile necanonice (în Biblia ortodoxă) și între cele deuterocanonice (în Biblia catolică), dar absentă din Bibliile protestante și neoprotestante (deoarece acestea urmează Canonul palestinian, adică textul masoretic), lucrarea se impune lecturii pentru mai multe...

Ascultarea de părinți

Fiilor, ascultați-mă pe mine, părintele vostru, și purtați-vă astfel încât să vă mântuiți. Că Domnul l-a cinstit pe tată să fie peste fii și a întărit dreptul mamei asupra copiilor. Cel care-și cinstește tatăl își ispășește păcatul, iar cel care-și cinstește mama este asemenea celui ce-și agonisește comoară; cel care-și cinstește tatăl se va veseli în propriii săi fii și-n ziua rugăciunii sale va...

Canonul Vechiului Testament: compoziție și receptare

E deosebit de important să remarcăm că în iudaism nu a existat niciodată vreun conciliu oficial, de genul celor organizate mai târziu în Biserică cu scopul de a decide cuprinsul Bibliei, ci doar câteva discuții răzlețe despre cărți individuale. Însă două dovezi substanțiale sugerează cu tărie că toate cărțile din Biblia ebraică actuală fuseseră acceptate de evrei cel târziu la jumătatea secolului...

Mormântul gol: cea mai grea rană făcută pământului

Un singur mormânt a existat, în istoria lumii, la intrarea căruia a fost rostogolită o piatră și pus de pază un grup de soldați pentru a nu permite ca mortul care fusese depus acolo să învie: mormântul lui Hristos, în seara de Vineri, numită apoi Sfântă. Putea oare exista un spectacol mai ridicol decât acei oameni înarmați, atenți cu toții pentru a supraveghea un cadavru? Însă faptul era că...

Lucruri și locuri: o pedagogie

Dacă ne afundăm în paginile Evangheliei cu toată simplitatea inimii, fără a ne strădui să scoatem din ele mai mult decât putem primi și, mai cu seamă, mai mult decât putem înfăptui în viață, dacă vom trata Evanghelia cu sinceritate și simplitate, o să vedem că cele spuse acolo pot fi împărțite în trei compartimente. Sunt lucruri, a căror justețe ne este evidentă, însă care nu ne frământă...

Edictul de la Tesalonic și creștinismul

Într-o asemenea zi, 28 februarie, în anul 380 d.Hr., se semna celebrul Edict de la Tesalonic. Semnatarii acestui edict erau cei mai puternici oameni ai momentului: împărații Teodosie cel Mare, Grațian și Valentinian al II-lea. Cel din urmă (Valentinian) a fost împărat roman între anii 375-392. Grațian a fost, de fapt, tatăl lui Valentinian II, care a cedat conducerea imperiului – într-un...

Rugăciunea săptămânii (121)

Fără lumina Ta, Doamne, toate opaițele noastre  rămân stinse. Fără Soarele Tău, toate mințile omenești rămân neluminate, asemenea Lunii fără  lumină. Iar când, cu credință în Tine, în cele descoperite de Tine, în cele cuvântate de Tine, în sfaturile, poruncile și îndrumările Tale, ne luminăm  lumea și viața, abia atunci, în acea lumină, poate înțelegerea noastră să lucreze, să măsoare, să numere...

File de istorie: Iancu de Hunedoara și Vlad Țepeș

La 3 iulie 1456, într-o perioadă de maximă încordare, Iancu de Hunedoara (1407-1456) îi încredințează lui Vlad Țepeș (1431-1476) sarcina de a apăra sudul Transilvaniei în timpul campaniei antiotomane din Serbia. Coborâtor dintr-o familie de mici nobili români din Hațeg, Iancu de Hunedoara a primit încă de mic o educație patriotică (familia lui participase la luptele Ungariei cu Imperiul otoman. A...

„Ajuns la ultimele hotare ale universului…”

Pe 20 iunie 404, Sfântul Ioan Gură de Aur – pe atunci arhiepiscopul Constantinopolului – părăsea în mare taină capitala bizantină. Cum de s-a ajuns aici? Prin ce împrejurări un păstor și un predicator de acest calibru sfârșește în exil? A fost ceva adevărat în țesătura de acuzații care i s-au adus? Iată întrebări care necesită explicații îndelungi. Să reținem totuși că întreaga...

Noua îmbisericire

Ne întoarcem, așadar! Vremea cea aprigă a restricțiilor a trecut. Ne luăm înapoi spațiul bisericii, chiar dacă o vom face după reguli precise. Nici nu mai contează. Important e că, în sfârșit, repirăm toți același aer. Câteva ceasuri bune pe săptămână suntem împreună, iar viața liturgică își reia – anevoios, dar entuziast – traseul. O bucurie ce-am așteptat-o de mult, un zâmbet larg...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.