Categoria

Artistice

A

Cetate tare-i Dumnezeu

Redau mai jos probabil cea mai bună traducere a cântecului scris de Martin Luther. Este vorba de Cetate tare-i Dumnezeul meu, care s-a bucurat de o răspândire extraordinară. Deși se pretează mai degrabă muzicii corale, el este interpretat în diferite genuri. Iată-l: Cetate tare-i Dumnezeu Și armă-apărătoare! El ne ajută-n orice greu Ce-ar vrea să ne doboare. Vrăjmașul cel bătrân Se crede-acum...

A venit! A venit! A venit!

Pe Alina Ilioi o cunosc din mass-media creștină. S-a ocupat uneori de promovarea anumitor evenimente la care am participat. Am avut-o printre ascultători la diverse întruniri și, probabil, m-a citit pe Coram Deo. Blogosfera mi-a adus în fața ochilor anumite strădanii literare ale ei. Le-am citit, dar până acum n-am comentat în nici un fel. Cred că scriind învățăm să scriem. Acum însă am dat peste...

Diva care i-a surclasat pe bitălși

Nimeni n-a depășit-o până acum. Până la ea, trupa The Beatles deținea cel mai mare număr al discurilor de platină. Whitney Huston a atins mitul acestei trupe, obținând nu mai puțin de șapte discuri de platină consecutiv. Fără precedent, așadar. Dacă mai adăugăm cele aproape 150 de milioane de albume vândute și cele peste 50 de milioane de single-uri, nu putem decât să ne ridicăm pălăria. O voce...

Printre prințese, îngeri și zeci de animale

Aflăm din Cotidianul.ro despre o expoziție de proporții. Casa de editură barceloneză Moleiro, reproduce identitatea unor capodobere ale celor mai ilustre biblioteci. Astfel, cele mai prețioase din Europa ar putea fi expuse în facsimil. Aceste capodopere miniaturale, imagini cu caracter didactico-religios, au avut la finele Evului Mediu o importanță deosebită. Într-o vreme când analfabetismul...

A (mai) căzut o stea

Sinuciderea Mălinei Olinescu, cu tot tragismul ei, mi-a adus aminte de tratatul lui David Hume. Nu știu în ce măsură se știe că filozoful a publicat în 1770 în Franța (și 1777 în Anglia) un tratat cu numele Eseu despre sinucidere și despre nemurirea sufletului. Teza este că actul suicidal nu conține nimic imoral și, mai degrabă, este dovada supremei raționalități. Pentru a vă face o idee prezint...

Rugăciune (12)

O, Doamne, Tatăl nostru, fii prezent cu noi, ucenicii Tăi, cei mai neînsemnați, pe fiecare pagină a călătoriei noastre, în fiecare gând și emoție. Mergem înainte în numele Fiului Tău, Isus Hristos. Condu-ne către misterul dragostei din inima Fiului Tău crucificat, o dragoste care întrece orice cunoștință și înțelegere. Acoperă-ne cu frumusețea Lui. Dă-ne harul unei convertiri reale, pentru a...

Ecouri păunesciene

Nu mi-a fost dat să prind Cenaclul Flacăra. M-am înfruptat oarecum din ecourile lui, din mireasma ce-a lăsat-o în urmă. Am citit poezie de Adrian Păunescu pe apucate, să zic așa. La unele m-am extaziat, la altele doar am căzut melandolic pe gânduri. Pentru că azi se împlinește un an de când s-a stins, vă ofer o reverberație poetică ce-mi place mult. Cunoscătorii vor recunoaște de la primele...

Dor de poezie

Cândva recitam. De fapt o fac și acum, dar într-un mediu restrâns. Rămân însă un consumator de poezie. Îmi plac adesea poeziile care mă obligă să le recitesc. Mă provoacă acele versuri care-mi lasă mereu senzația că ar mai fi ceva de înțeles. Nu-mi plac platitudinile. Tolerez versurile mediocre doar dintr-o complezență impusă. Versurile de mai jos îi aparțin marelui Vasile Voiculescu și stau sub...

Exercițiu de neuitare: Tiberiu Olah

În maghiară se numea Oláh Tibor. Figură emblematică a muzicologiei românești, Tiberiu Olah s-a stins din viață într-un 2 octombrie, dar în 2002. Avea o vârstă venerabilă (s-a născut în 1928) și, pentru anii dumnealui, a fost activ până spre final. A făcut studii la Conservatorul din Cluj și apoi Moscova, urmând ca din 1958 să devină profesor la Conservatorul din București. Devine cu adevărat...

Duminică în ritm de marș vienez

La 25 septembrie 1849 se stingea Johann Strauss tatăl, unul dintre cei mai mari compozitori ce i-a cunoscut umanitatea. Azi e duminică, zi de sărbătoare și relax, prin urmare o scurtă evocare poate fi chiar binevenită. Născut la Viena în 1804, destinul acestui copil avea să fie marcat de multă suferință. Pe când avea doar șapte anișori își pierde mama, o dramă pe care o va resimți de-a lungul...

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.