Arta de a fi aproape de cei dragi

A

Bob Goff nu este doar autorul unei cărți, ci și un om de o generozitate aparte. După ce a publicat Dragostea acționează, toate veniturile rezultate din vânzări au fost donate pentru copii abandonați și orfelinate în Somalia, Uganda, Irak, Nepal și în alte țări în care conflictele regionale au pus în pericol copiii. Grija pentru acești micuți ai lui Hristos este un gest de o gentilețe aparte, o pildă pe care mulți ar trebui s-o urmăm. Fapta cea bună, preocuparea pentru cei năpăstuți nu i-a anulat totuși dorința de-a mai scrie o carte. Așa s-a născut volumul Toți, întotdeauna, oferit, într-o frumoasă ediție românească, de Editura Scriptum (Oradea, 2019).

Avem aici o carte despre relații, un subiect destul de forjat în ultima vreme. Totuși, ceea ce o face pe aceasta inedită este faptul că abordează doar relațiile cu cei dragi: familia și prietenii apropiați. Este o chemare la a fi aproape de cei care ne sunt oricum aproape și, să recunoaștem, acest demers nu e deloc simplu. Ne frecăm sufletele unii de alții în familie și ni se mai cere să și iubim cu fapta. Nu e suficient să ne suportăm sau să prevenim disensiunile, ci chiar să fim pozitivi, să construim relații traince. La nivel conjugal, paternal și fraternal, aceste legături trebuie cultivate cu grijă și înțelepciune. Absolut nimic nu vine de la sine. Totul presupune efort și răbdare. Dar, când tocmai reușim s-o facem, începem a semăna cu Hristos. El nu s-a mulțumit doar să ne observe ca Dumnezeu, să ne urmărească până la ultimul detaliu din cerul Său preaînalt, ci a coborât prin Întrupare și ni s-a alăturat. Nu e minunat că a venit să locuiască printre noi?! A asumat condiția noastră umană pentru că doar așa a putut deveni jertfă și pildă pentru fiecare om.

Principiile iubirii sunt strecurate în carte printre exemple personale. Cu delicatețe, autorul se face vulnerabil și „dă din casă”, precum se spune. Ne lasă să înțelegem că la toți e cam la fel, iar ceea ce ne face diferiți este deznodământul. Ce atitudine alegem, ce adevăr promovăm, aici ne particularizăm unul în raport cu celălalt. Amintirile pe care le purtăm cu noi prin viață sunt, majoritatea, din propria familie. Dar nu toate ne rămân întipărite în minte, ci acelea când cei dragi ne-au însoțit, ne-au fost alături cu adevărat. Merită așadar să investim în cei de lângă noi.

În concluzie, să dăm cuvântul autorului care, precaut, ne amintește că „Dumnezeu nu ne oferă o rețetă referitoare la cum trebuie să trăim în comunitate, însă El ne pune la dispoziție ingrediente de calitate: El ni-i dăruiește pe toți, întotdeauna. Dacă vrei să faci lucrurile așa cum trebuie, atunci este nevoie de toți pentru a reuși. Lucrul acesta nu se va realiza într-o singură zi și nici în două. Va fi nevoie de întotdeauna.” Iar dacă suntem sinceri, recunoaștem că așa este. Mai rămâne să trecem doar la acțiune.

Scrie un comentariu

Ghiță Mocan

Soț, tătic și pălmaș pe ogorul Evangheliei. Febril căutător de adevăruri pe care să mă pot rezema, admirator a tot ce este veritabil și gata să văd binele chiar și unde e ascuns. Slujesc Domnului cu sentimentul unei datorii nobile și iau asupra mea orice povară ce are legătură cu Împărăția Lui. Alături de soția mea Magdalena, cresc doi copii adorabili: Paul și Carina. Predau teologie, dar preocupările mele intelectuale dezertează în multe alte zone. O bună parte din ele – ca și inevitabilele curiozități – le veți găsi în conținutul acestui site. Locul virtual în care tocmai vă aflați mă reprezintă, cu toate frământările și modestele mele aprecieri.