Arhiva categoriei «Anunțuri»

Seri de părtășie la Dușești

joi, 24 noiembrie, 2011

A-i iubi pe cei de departe nu e prea greu. A-i stima pe musafiri, de asemenea. A fi amabil cu frații de credință cu care te intersectezi la conferințe sau cu alți slujitori cu care te vezi rar, e aproape un gest reflex. Dar, a-ți iubi sincer frații din aceeași biserică. A privi cu respect pe cineva cu care te vezi de câteva ori pe săptămână în aceeași biserică, pe aceeași bancă, asta e mai greu. Ajungi să-i cunoști gesturile, expresiile, iar totul devine previzibil. Dacă mai punem la socoteală anumite inadvertențe din trecut, situația se complică alarmant.

Și totuși, potrivit Scripturii, relațiile sincere dintre frați sunt posibile. Există pârghii suficiente ce ne stau la îndemână, doar că trebuie să le luăm în serios. Acesta este scopul celor patru seri de învățătură din cadrul Bisericii Baptiste din Dușești (Bihor). Este un eveniment programat cu mult timp înainte, după insistența colegială a pastorului Nicușor Curpaș. Încă un plus al întregii acțiuni este participarea Bisericii Penticostale din Dușești, dar și a altor credincioși din localitățile din jur.

Prelegerile se inspiră din 1Tes. 5.14 și vor atinge patru teme fundamentale. Toate acestea vor sta sub titlul Eu și aproapele meu, iar distribuția va fi următoarea:

  • Joi, 24 noiembrie, ora 18.00: Atenționarea (mustrați pe cei ce trăiesc în neorânduială)
  • Vineri, 25 noiembrie, ora 18.00: Încurajarea (îmbărbătați pe cei deznădăjduiți)
  • Sâmbătă, 26 noiembrie, ora 18.00: Susținerea (sprijiniți pe cei slabi).
  • Duminică, 27 noiembrie, ora 18.00: Îngăduința (răbdători cu toți).

Să ne dea Dumnezeu har și miez în tot ce vom face. Să binecuvinteze El inimile ascultătorilor cu receptivitate. Și, nu în ultimul rând, să aibă cele rostite un efect pe termen lung în viețile oamenilor. Doamne ajută!

PROFIDES în Bihor

joi, 17 noiembrie, 2011

Am plăcerea să vă anunț că, de vineri până luni, grupul muzical Profides ne vor fi alături, în Bihor. După spusele lor, Bihorul este locul unde se simt cel mai bine. De ultima lor vizită îmi amintesc cu drag. Am slujit împreună la Vestea Bună (Beiuș), am avut ore întregi de părtășie în afara programelor și ne-am împrietenit pe termen lung.

Acum, băieții de la Profides se reîntorc printre noi. Vor sluji la trei seri speciale de tineret după cum urmează:

  • Vineri seara, Biserica Tabor (Oradea);
  • Sâmbătă seara, Biserica Vestea Bună (Beiuș)
  • Luni seara, Biserica Maranata (Oradea)

Ca un intermezzo, întreaga duminică vor sluji la Vestea Bună (ora 9.00, respectiv 16.00). Sunt aștepați cu drag și cred că și lor le va prinde bine. Le apreciez originalitatea și ușurința cu care schimbă registru sub aspect melodic. Deși extrem de tineri, muzica lor este deopotrivă jovială și profundă. Sunt pretențioși cu ceea ce fac, dar și plini de pasiune. Am convingerea că povestea trupei lor poate fi un exemplu și pentru alții.

În cazul în care sunteți prin zonă nu ezitați să ne fiți alături. Dacă nu, vă invităm să ne urmăriți live pe www.vesteabunabeius.ro

Remember Vladimir Ghika

marți, 15 noiembrie, 2011

Bucureștenii au parte de un eveniment special. În perioada 10-17 noiembrie, la catedrala romano-catolică Sf. Iosif, are loc o expoziție inedită de imagini din viața Monseniorului Vladimir Ghika. Omul care – în spusele Arhiepiscopului Ioan Robu – s-a apropiat prin dragoste de aproapele, de idealul evanghelic, de idealul creștin, este în aceste zile mai aproape de cei care-i apreciează memoria.

Neputând fi printre vizitatori mă voi rezuma la a face câteva sugestii de lectură.  O biografie serioasă aveți în lucrarea d-lui Petru Gherman, Din palat la altar și pușcărie. De asemenea, cu aceeași plăcere puteți citi Monseniorul Ghika. Apostol și martir, de Ștefan Nicolae (1991). O antologie de texte dedicate monseniorului a fost alcătuită de Ioan Ciobanu și publicată la editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice sub titlul A trăit și a murit ca un sfânt.

Într-o anume zi voi scrie o biografie mai amplă aici. Acum, drept aducere aminte, mă rezum la câteva aserțiuni. A fost nepotul ultimului principe al Moldovei (Grigore Alexandru Ghika) și fiul cunoscutul diplomat Ioan Grigore Ghika. S-a născut la Constantinopol în ziua de Crăciun a anului 1873 și s-a stins la închisoarea Jilava (la 16 mai 1954).

Parcursul acestui mare cărturar, om al bisericii și om de bine este impresionant. Mediile ecleziastice catolice îi acordă o atenție sporită în ultimii ani. Intelectualii laici găsesc în gândirea lui o profunzime a ideilor cu adevărat inedită. Iată un prinț care a renunțat la prerogativele ce i se cuveneau, retrăgându-se în mănăstire și ajutându-i pe sărmani. Suferințele sale pentru credință stau și azi drept mărturie de curaj și verticalitate.

Ghidul creștinului la RVE

joi, 27 octombrie, 2011

Începând de azi, în fiecare joi (9.00, reluare 21) Radio Vocea Evangheliei Oradea va transmite o nouă serie de predici intitulată: Ghidul creștinului și inspirat din Evrei 13.1-9.

Cândva o predică singulară, prin reaprofundări am reușit să nasc acest ciclu de mesaje. Pasajul menționat cuprinde – în sinteză – fundamentele de credință ce sunt prinse în ipostaze concrete de viață. Identificăm nu mai puțin de șapte atitudini elementare în raport cu (1) frații; (2) străinii; (3) suferinzii; (4) partenerul de viață; (5) bani; (6) înaintașii în credință; (7) ereziile.

Sunt oarecum marile provocări ale vieții de credință. Rezumate la nivelul unui singur verset (îndeobște), aceste provocări ne privesc pe fiecare. Cerințele induse în textul biblic nu sunt pe placul omului natural. Un salt spiritual este imperios necesar. Dumnezeu ne dorește mai sus în fiecare zi. O relaționare corectă față de oameni, bunuri și învățături este definitorie. Să ne ajute Dumnezeu să fim la înălțime; iar aceste mesaje să atingă inimi însetate.

S-a stins Liviu Ciulei!

marți, 25 octombrie, 2011

Într-un spital din Munchen, la 88 de ani, regizorul Liviu Ciulei a plecat dintre noi. Deși plecase din țară în 1980, pentru a se întoarce imediat după Revoluție, părintele teatrului românesc modern a fost mereu un patriot impecabil. Universitățile ce l-au avut ca și dascăl (cea din Minnesota și New York), au putut să-și facă o imagine elegantă despre România. S-a simțit datori ca oricând și oriunde să arate că românii au talent și creativitate.

Debutează ca actor în 1946, apoi devine directorul artistic al Teatrului Bulandra pentru zece ani. După reîntoarcerea în țară își va depune o activitate intensă pentru înnoirea teatrului de unde plecase și va regiza o sumedenie de spectacole. În anul 1996, UNITER îi va oferi Premiul pentru întreaga activitate. A fost un moment emoționant, care venea să confirme o carieră strălucită dar și tumultoasă.

Din filmografia maestrului spicuim în special pentru generația tânără: În sat la noi (1951); Nepoții gornistului (1953); Valurile Dunării (1959); Cerul n-are gratii (1962); Pădurea spânzuraților (1964); Dragostea începe vineri (1972); Dimitrie Cantemir (1973); Mastodontul (1975). După toate aceste opere care au făcut istorie, precum și altele mai recente, cortina a căzut definitiv. De dorit să întâlnim tot mai mulți ciulei pe scenă și în marele laborator al teatrului românesc!

Orădenii în sărbătoare

miercuri, 12 octombrie, 2011

Dublă sărbătoare pentru orădeni. (1) La 12 octombrie 1918, s-a semant Declarația de Independență a Românilor din Transilvania. Evenimentul a avut loc în casa doctorului Aurel Lazăr, iar documentul cu pricina a fost citit la Adunarea de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918. (2) La 12 octombrie 1944, orașul a fost eliberat cu vitejie de forțele fasciste, cu numai câteva zile înaintea Careiului (ultimul oraș românesc devenit liber). Încă ceva. La 30 august 1940, la Viena, se hotărâse prin Dictat granițele României, context în care Ungaria urma să domine orașul Oradea.

Dacă ar fi să rezumăm întreaga sărbătoare la două cuvinte, acestea ar fi independență și eliberare. Desigur că sunt controverse în privința ambelor evenimente, dar ele rămân totuși definitorii pentru istoria orașului. Nu putem face abstracție de ele, cum nu putem anula două dintre cele mai complicate evenimente personale. Scrise cu tot felul de notițe adiacente, precauții și ajustări, aceste două momente au avut reverberații asupra întregii țări.

Felul în care edilii au pregătit comemorările rămâne de văzut. Receptarea acestora în mass-media, este iar de văzut. Iar cât despre exploatarea electorală a Zilei Oradiei, aici chiar nu avem ce spune… deja intră în firea lucrurilor. Ajută-ne Doamne să sărbătorim onest ce e de sărbătorit și să nu folosim momente mari din trecut pentru a ne ajusta prezentul atât de efermer!

Ne revedem peste o săptămână

duminică, 14 august, 2011

În spiritul îndemnului hristic, Duceți-vă și odihniți-vă puțin, luni vom pleca în concediu. Mult așteptat și necesar, ne rugăm bunului Dumnezeu să ne însoțească și să ne dea un timp odihnitor. Pentru prima dată pe litoralul Croației, după recomandări entuziaste, sperăm să fie o reușită.

Să ne urăm așadar o bună revedere. Fie mâna Domnului peste noi toți și rămână dragostea Lui în inimile noastre. Cred, alături de voi, că numai prin El suntem ceea ce suntem. Lui îi datorăm faptul că am intrat în această stare de har după cum ne spune apostolul. Fie ca această stare de har să ne însoțească mereu și mereu, oriunde am fi.

Alese binecuvântări și… pe curând.

Provocările uceniciei la RVE

joi, 4 august, 2011

De aproape două luni predic la Radio Vocea Evangheliei despre ucenicie. Două au fost palierele pe care le-am atacat: chemarea ucenicilor și principiile comunității. Cu plecare din Evanghelia după Marcu, am încercat să observ conțintul biblic al uceniciei și felul în care se aplică el la viața noastră de credință.

Începând din această săptămână (joia la 9.00, reluare la 21) RVE Oradae va transmite ultima serie de mesaje pe aceeași temă. De data aceasta atenția ne va fi atrasă de provocările uceniciei. Prin aceste provocări înțelegem umanitatea ucenicilor față în față cu imensitatea chemării. Deși umblau cu Isus, ei continuau să tragă după ei preconcepții copilărești, să aibă îndoieli profunde și să acționeze uneori fără logică.

Rând pe rând, textul marcan oferă cititorului mai multe scene în care ucenicii ne surprind de-a dreptul. În primul capitol sesizăm limitarea lor; în al patrulea retrăim cu ei îndoiala; în al șaselea cumplita împietrire, iar în al optulea le observăm nepriceperea. Lucrurile însă nu se opresc aici. Un studiu integral al Evangheliei după Marcu va scoate la iveală alte patru provocări. Mai întâi frustrarea produsă de superficialitate și descrisă în capitolul opt, apoi cea cauzată de neveghere și care se consumă în Grădina Getsimani. Lepădarea planează și ea asupra uceniciei lui Petru în capitolul 14, dar și teama de după Înviere își cere drepturile.

Cele enumerate se găsesc în textul biblic într-un mod evident. Scenele ce le încadrează ne ajută să pricepem mesajul. Fiecare dintre cele opt provocări se consumă în situații concrete de viață și slujire. A le înțelege înseamnă a fi realist și încrezător în același timp. Soluția nu este să ne blazăm sau să ne uităm înapoi. Această nouă serie de mesaje își propune să ne încurajeze și să ne ofere detalii suplimentare. Fie ca Duhul Domnului să atingă inimile noastre, ale tuturor!

Ucenicia la RVE

joi, 14 iulie, 2011

Începând de azi Radio Vocea Evangheliei (Oradea) va transmite o nouă serie de predici Despre ucenicie. Transmise în același orar – joia ora 9.00, reluare 21.00 – aceste mesaje explorează tema uceniciei așa cum apare ea în Evanghelia după Marcu.

În ultimul deceniu comentatorii văd în această evanghelie acest subiect mai mult decât în celelalte. Marcu nu se ocupă doar cu viața lui Isus, ci și cu relațiile de mentorat pe care El le-a purtat cu ucenicii. Avem aici nu doar ce a făcut Isus, ci și posibilitatea de a-I fi alături. Adepții lui Isus formează în Marcu o veritabilă comunitate de ucenici.

Întreg studiul se împarte în trei părți după cum urmează.

1. Chemarea la ucenicie (3 predici): aici explorăm cele trei pasaje care consemnează acea chemare/trimitere pe care Hristos le-o face celor 12. Se va sublinia alegerea grupului de ucenici în două mișcări (prima data sunt aleși patru, apoi se completează până la doisprezece). O atenție specială este alocată rigorilor și detaliilor chemării lui Hristos.

2. Principiile comunității (4 predici): cu referire la comunitatea ucenicilor. Odată ce acceptă chemarea, Isus îi conduce spre o nouă identitate comunitară. Ei trăiesc și slujesc în lume, dar nu mai sunt din lume. Caracterul inedit al uceniciei este clar subliniat în textul biblic. Avem o nouă societate a lui Dumnezeu, un grup compact ce va deveni apoi Biserica lui Hristos.

3. Provocările uceniciei (8 predici): identifică acele pasaje marcane unde infantilismul sau inadaptarea ucenicilor este evidentă. Fără a-i judeca fariseic, vom încerca să identificăm problemele cu care s-au confruntat ucenicii. Ei sunt expuși uneori la situații inedite și cu un grad ridicat de dificultate. Cum vor face ei față și care va fi atitudinea lui Isus, iată o parte consistentă a Evangheliei după Marcu.

Alături de alte studii, îmi exprim dorința ca și acesta să vorbească ascultătorilor. Să fie mai mult decât exegeză biblică sau un prilej de informare, ci mai degrabă ceva motivator. Atingă-ne El din nou și crească-ne după sfântă voia Sa!

Impresii torineze

joi, 7 iulie, 2011

După un drum lung, aproape nesfârșit, iată-mă întors în țară. Sunt recunoscător lui Dumnezeu pentru ocrotire și har. Cele câteva zile petrecute printre torinezi au fost binecuvântate. Am reîntâlnit persoane pe care le cunoscusem cândva dar am cunoscut și altele noi. Determinarea cu care frații noștri din diaspora caută biserica și Cuvântul m-a uimit din nou. Fiind mai tinere și aflându-se în mijlocul unei culturi diferite, bisericile evanghelice de acolo sunt parcă mai pline de viață. Deși unii români s-au întors definitiv în țară, cei rămași lucrează cu spor la răspândirea Evangheliei. Am fost plăcut surprins auzind cum se duc în spații publice și-i caută pe conaționalii lor, oferindu-le un Nou Testament și conducându-i la Hristos.

Un element inedit pe care l-am observat la Biserica Penticostală Betel este că numărul familiștilor a depășit numărul tinerilor necăsătoriți. Nu era așa pe vremuri. Înainte era o mare de tineri – băieți și fete – necăsătoriți. Mai toți lucrau greu și mult, dar erau nelipsiți de la biserică. Acum lucrurile s-au inversat. Mi-a fost dat să vad părinti extrem de tineri, cupluri care in jurul vârstei de 20-22 de ani au deja un copil. Una dintre seri a fost pentru tătici, iar atunci mi-am dat seama cât de tineri pot fi unii dintre ei. Frații de acolo m-am lămurit că situația este generală. Mai în toate bisericile din diaspora italiană numărul familiștilor depășește numărul nefamiliștilor. Probabil avem în față o nouă provocare, o invitație indirectă de a ține studii mai multe pentru familii.

Încolo, mă bucur că am putut așeza și eu o cărămidă la edificiul spiritual al comunității. Deși au fost prezenți și din alte biserici din Torino, majoritatea au fost de la Betel. Fie ca bunul Dumnezeu să continue să lucreze în inimile lor și ale noastre, ale tuturor.