Apologeții dornici să proclame și să apere creștinismul bisericilor s-au bazat în toate privințele pe Vechiul Testament, au subliniat universalismul revelației creștine și au rămas fideli eshatologiei tradiționale. Ei au respins gnosticismul și au văzut în forța morală pe care credința i-o dăruiește celui necultivat principala dovadă a autenticității acestei credințe. Dar dornici să prezinte creștinismul ca pătruns în cea mai înaltă și mai sigură filozofie, ei au elaborat în spirit veritabil creștin tiparul de gândire moral prin care creștinii ne-evrei caracterizaseră dintru început Evanghelia; în felul acesta ei au făcut creștinismul rațional și i-au dat o formă ce face apel la bunul simț al oamenilor sinceri, înțelepți și raționali din toate timpurile.
(Adolf von Harnack,
din volumul Istoria dogmei)