Se numește Ștefan W. Hell și este directorul Institutului pentru CHimie și Biofizică Max Planck din Gottingen și al Centrului German pentru Cercetări în Domeniul Cancerului din Haidelberg. Respectabilul profesor a fost desemna drept câștigător al Premiului Nobel pentru chimie, alături de alți doi cercetători.
Dl. Hell s-a născut la Arad și a urmat același liceu cu Herta Muller (laureata Nobel pentru literatură în 2009), iar în 1978 a plecat – împreună cu părinții – în Germania. Deși a devenit cetățean german și a excelat la cel mai înalt nivel, laureatul nostru nu și-a uitat originile. Vorbește corect și cu plăcere în limba română, continuă să fie pasionat de locurile natale și dă dovadă de o modestie exemplară. Când a aflat că a fost premiat a crezut că cineva îi face o farsă. Realmente nu se aștepta, așa că i-a luat puțin timp până să se dumirească ce și cum.
Profesorii din România își aduc aminte cu entuziasm de ilustrul elev. Avea o inteligență peste medie și era foarte sârguincios. Apropiații depun o frumoasă mărturie în privința caracterului său, iar rudele sunt, evident, entuziasmate. Interesant este și felul cum privește el știința. Spune că totul este o joacă, iar de mic i-a plăcut să se imagineze ca om de știință care pune probleme, le rezolvă și oferă o altă perspectivă asupra lumii. Caracterul ludic al cercetării științific mi se pare o idee cu adevărat ilustră. Nu e primul care o propune (să ni-l amintim pe Huizinga cu a lui Homo ludens), dar e admirabil că susține teza.
Ce să mai spunem? Ne bucurăm alături de proaspătul laureat. Așteptăm și ziua când un român care trăiește în România, care s-a format integral aici, să primească o asemenea distincție. Până una-alta, ultimii doi premianți au plecat de timpuriu din țară, iar formarea lor profesională a fost amprentată de alții. Dar poate școala și sistemul românesc încă nu e capabil să producă nobeli autohtoni… Să mai așteptăm, să mai sperăm!