Citatul precedent a fost despre GÂNDIRE. A gândi înseamnă în opinia filozofului a te particulariza într-un fel. Este un soi de suspendare ilustră, o plasare voită într-un spațiu privilegiat.
Acum, iată-ne în fața unei alte perle dragomiriene. De data aceasta ni se prezită o lume împărțită, am zice. Sau, mai bine, o lume care înfățișează mai multe chipuri, odată cu propria ei dezvoltarea.
Trăim într-o lume dublă: a naturii și a tehnicii, a minciunii și realității, a democrației și dedesubturilor politice, a teoriei și a intereselor, a aparențelor și a spionajului. Peste to, nevoia de a dubla lumea. Știința dublează într-un fel natura prin tehnică, spionajul dublează o normalitate publică. Dublarea se face de fiecare dată pe seama a ceea ce dublează, dar, spre deosebire de maniheism, dublura poartă semnificația adevăratei realități, sau devine ceva ce încă nu știm, și anume: a doua realitate.
(17 noiembrie 1977)
[…] ultimul citat, Alexandru Dragomir ne spunea ceva despre REALITATE. Era vorba de acea a doua realitate, născută din acea nevoie de a dubla lumea […]