Nu știu dacă vă place Alexandru Dragomir. Este vorba de acea prezență socratică în temerarul Grup de la Păltiniș (sub oblăduirea lui Noica). Spuneam soctratică deoarece omul acesta nu a scris nimic. Citatele ce le voi oferi de-a lungul mai multor săptămâni sunt dintr-o carte publicată postum. Numită Semințe, cartea însumează șase carnete fără titlu (precum și câteva notații făcute pe foi volante) din perioada 1977-2002. Lectura ei m-a pus pe gânduri și a trezit în mine curiozități fecunde.
Iată o primă mostră:
Gândirea te izolează. Tot restul, nu. Vederea, auzul (tot ce e senzație), vorba fapta, totul nu numai că e în legătură cu lumea, dar și depinde de lume și o întrepătrunde. Gândirea însă e acosmică, nefirească, oricât ar fi ea de intențional îndreptată spre lume. Nu gândești, firește, decât despre lume și în lume. Dar… gândești. Se rupe întrepătrunderea și drumul gândirii poate duce în multe locuri nelumești: sfințenia, metoda științifică etc. Dovada? Nonsensul viu: intelectualul.
(12 octombrie 1977)
La concluzii similare am ajuns reflectând la îndemnul kantian Sapere Aude! (adica trebuie să ai îndrăzneală pentru a gândi cu propria minte).
În opinia mea, a gândi cu propria minte te va conduce, mai devreme sau mai târziu, la o confruntare cu valorile şi stilul de viaţă dominant. Nu vei mai fi dispus să accepţi necritic obişnuinţe de gândire şi convieţuire. Inevitabil, te vei înstrăina, distanţa, depărta de ceilalţi care preferă să calce pe cărări bătătorite, în virtutea obişnuinţei.
Avizat comentariul tau.
Nu am văzut această legătură până acum. Mulțumesc pentru asociere.
[…] precedent a fost despre GÂNDIRE. A gândi înseamnă în opinia filozofului a te particulariza într-un fel. Este un soi de […]